Ce credeam despre viata de cuplu si cum este ea de fapt

inainte si dupa casatorieCand eram tanara, dar tanara de tot, imi imaginam ca, atunci cand o sa ma casatoresc sau voi trai impreuna cu un barbat, viata va arata asa: noi doi, mereu fugarindu-ne prin casa dezbracati, fara sa ne intereseze ce mancam, ce filme sunt la televizor, cand se afiseaza tabelul cu intretinerea la administratie sau cu ce bani o s-o platim.  Macar o perioada, imi ziceam in gand, o perioada, adica acea de la inceput, vreo 5 ani asa, pana vin copiii, neaparat baiat si fata, la doi ani diferenta intre ei. Serios, nu visam toate asa?

Credeam ca primul lucru dimineata, cand am sa ma trezesc, am sa privesc dragastoasa spre partea de pat in care doarme jumatatea mea si am apoi am sa ma misc si lipesc tandra si senzuala de el, intr-o imbratisare alintata si fierbinte. In realitate, capie de somn, ma tarasc pana la bucatarie, energica precum o rama inainte de ploaie. Acolo bajbai dupa butonul expressorului cu disperarea eroilor din filme care apasa, odata cu ultima farama de energie, si opresc declansatorul unei bombe menite sa distruga omenirea. Catre cafea se indreapta primul meu gand de dimineata, nu spre iubire, sper sa ma ierte sotul care ma citeste, daca ii destram cu asta si ultimele romantice asteptari.

De acord, ajung si la partea cu tandretea matinala, din cand in cand in weekend, dar numai dupa ce trec o fuga pe la baie sa folosesc un instrument minune ca acesta de aici, pentru ca in caz contrar risc sa se duca naibii tot romantismul in fata mirosului de dimineata al gurii. Ce romantism, ce Romeo si Julieta? Povesti cu zane! Dragostea nu doar ca trece prin stomac, dar mai este si decantata de atentia la detalii de genul asta, indrazniti voi sa ma contraziceti daca puteti!

respiratie-urat-mirositoare

Habar nu aveam ca picioarele pot sa miroasa atat de rau, mai ales ale altuia :), ca Zana sosetelor murdare nu exista si fiecare trebuie sa si le stranga singur de prin casa, ca poti sa ai imaginatie demna de Dan Brown, dar tot ai sa ajungi la cauti cu disperare raspunsul la eterna dilema existentiala: oare ce sa mai fac de mancare saptamana viitoare?

Credeam ca o sa adormim unul in bratele altuia, seara de seara, pentru tot restul vietii noastre. In realitate, ajungem in dormitor in acelasi timp cam in 2 zile din 7, ca el lucreaza in ture, iar cand o facem parca suntem la concurs: ma straduiesc cat pot, dar niciodata nu stiu daca  voi reusi sa imi indes dopurile in urechi si sa atipesc inainte sa inceapa el sa sforaie cu accente de tractor la semanatul de primvara.

Cum arata pe la maturitate o bucata de saptamana normala? Uite un exemplu din ograda proprie:

Alaltaieri mi-am vazut sotul un sfert de ora. Eu am ajuns acasa pe la 7, el trebuia sa plece, ca intra in tura de noapte la serviciu. Am apucat numai sa il sarut de 3 ori si sa il intreb, in timp ce ma invarteam in jurul lui ca o closca, daca si-a luat cheile, pachetelul cu mancare si medicamentele. Ieri a fost o zi mult mai buna: am ajuns mai devreme, ca nu aveam de facut cumparaturi, deci am mers de la job direct acasa. Nu am mancat impreuna, ca sunt la dieta si tot ce baga el in gura mie imi face pofta. Am fumat insa o tigara fata in fata, cu coatele pe masa, 5 indelungi minute in care am mai povestit fiecare ce a apucat despre ziua respectiva, apoi eu m-am asezat la calculator, ca aveam de lucru, iar el la televizor sa vada ce mai scornesc politicienii din fruntea tarii si sa nu fie ispitit sa ma tina din treaba cu vreo discutie.

Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca se facuse 11 noaptea, sotul meu sforaia pe canapea, iar mie imi jucau in fata ochilor randurile dintr-un articol inceput. Ne-am dus in pat leganandu-ne pe holul lung al apartamentului nostru, ametiti de somn si nici macar nu am apucat sa ne gandim ca iar a trecut o zi  in care aproape nu am petrecut timp impreuna. In dimineata asta cand m-am trezit, el plecase deja la munca.

Ne laudam ca ne intelegem bine, dar, daca e sa fim cinstiti: cand si de ce naiba sa ne mai certam, daca abia ne vedem?

Cand eram tanara, dar tanara de tot, imi imaginam ca, atunci cand o sa ma casatoresc viata va arata in cu totul alt fel decat s-a dovedit a fi de fapt. Nu, existenta reala nu este asa de poetica cum o credeam eu, dar la aproape 40 de ani, tot nu inceteaza sa ma uimeasca si sa mi se para minunat si linistitor si incredibil faptul ca exista un om pe lumea asta, in afara de mama, care nu oboseste niciodata sa se preocupe daca am mancat, am dormit bine, sa se ingrijoreze daca ma doare capul, am racit sau pur si simplu ma simt trista. Iar pentru asta sunt recunoscatoare.

Ti-a placut? Da si mai departe !

7 COMENTARII

  1. si tu dormi cu dopuri de urechi? 😀 ma regasesc aproape in totalitate in articolul tau. Cand am de scris, nici nu ma gandesc sa o fac in camera in care doarme el. Si eu ma intreb daca mai sunt tineri care chiar cred va viata lor va fi ca in filme, totul dragoste, sex si voie buna.

    • Fara dopuri nu as apuca nici macar o ora de somn. Erau vremuri in care puteai sa tai lemne pe mine si sa bubuie bombardimentele in fata blocului ca nu as fi auzit, dar acum aud si cand merge la toaleta vecinul care are baia perete in perete cu dormitorul meu. Iar sotul meu ar putea participa la un concurs de sforait, ar iesi pe podium detasat. Apropo, cele mai bune dopuri de urechi ( si mai ieftine) le-am gasit cu 1 leu sau 2 intr-un magazin Hornbach, la sectiunea aia de chestii pentru lucru, gen salopete si veste reflectorizante. Cred ca sunt dopuri pentru muncitorii care folosesc pickamerul. Geniale.

  2. Da, cum viața mea a debutat tumultos, m-am trezit ca am dormit atatia ani singura, incat nici macar nu-mi imaginam cum va fi cand voi lasa pe cineva sa-mi invadeze spatiul. Asa ca tot ce spui aici e realitate, dar n-as schimba-o pe nimic, pentru ca din realitati cuminti mă hranesc zilnic, astfel încat, seara, in pat, sa stiu cat de fericita sunt ca e cald și cu suflet. Iar daca eu sunt atomica in tot ce fac, Mihai e asa doar la munca, acasa are un ritm de melc, dar cel mai leneș melc, caci de cand traiesc pe Dealul Melcilor – la propriu – și cu invazii din acestea in sezoanele stiute, as putea sa spun ca sunt legende – garantez ca ajung tare repede chiar in casa, daca-si pun in minte. In fine, unde dai si unde crapa, asa si cu mine, dar ce sa fac daca mai mereu ma regasesc in genul asta de article ale tale. Te pup, Dănuta.

    • Stii care e culmea? ca lumea din jur cand vedea singure femei ca tine si ca mine se intreba ce avem in neregula de nu reusim sa ne facem pereche. Si neregula nu era la noi, ci la o soarta care ne-a oranduit treburile asa, mai intarziat, de nici de prunci nu mai avem vreme si sanatate. Si atunci revarsam. Revarsam in implinirea asta de pe urma si cea mai mare, toate asteptarile de odinioara. Cred ca de aceea ne regasim deseori una in scrisul alteia.

      Cele mai citite articole ale mele pleaca din experienta personala, din lucrurile pe care le traiesc acum cu omul mue drag. Florin e…ireal de bun si tot asa, ca melcul acasa si argint viu in afara ei. oare cum reusesc? Eu macar sunt furtuna mereu, oriunde. Cand cad pe ganduri, ma intreba de ce sunt suparata, i se pare anormal sa treaca un minut si eu sa tac. Suntem norocoase, atat de norocoase incat nu ne putem gandi, cred, fara un fior, la vremea cand nu eram. Sa ne traiasca dragii nostri melci o mie de ani…sau macar cat noi.

      Si eu te pup, frumoasa mea Povestitoare!

  3. Mi-ai adus aminte de o intamplare cu parintii mei, asta apropo de intalnirile scurte de care aveau parte intr-o perioada pe cand mama mea lucra in ture si comunicau mai mult prin biletele( nu erau telefoane mobile) . De obicei, mama ii lasa biletele de genul “vezi ca….. ” la care tata i-a replicat o data “vezi, vezi” 😀 In ceea ce ma priveste, ma regasesc in povestea ta. Imagineaza-ti doi fumatori mai ales, sa se sarute dimineata inainte de a ajunge la baie. Bleaaahhh. Si sa nu-ti mai spun ca doarmeam cu asternuturi separate si fiindca patul se compunea din doua saltele, mereu verificam mijlocul patului sa nu cumva sa depaseasca sa ajunga in zona mea. Bine, nici nu-l interesa daca mi-e bine sau rau, ca sa nu mai vorbesc de macat, suparat, etc.

    • Pai nu trebuie sa imi imaginez doi fumtori, ca ii stiu: amandoi, si eu si sotul meu suntem fumatori inraiti si cand ne pupam totusi dimineata, inainte de spalatul pe dinti, o facem cu buzele stranse. Deci stiu ce spui 🙂

  4. nici eu nu functionez romantico-sensibilicioasa dimineata fara un periaj pe dinti 😀 bineinteles ca n timpul asta apas butonul filtrului de cafea

LASA UN MESAJ