blogDe felul meu sunt o exaltata. Ma extaziez mult si repede, mai ales atunci cand mi se pare ca omul pe care il vad (sau citesc)  imi ofera ceva din suflet si suflet are destul si pentru mine si pentru alte sute de mii asemenea mie. In scris e mai simplu, cred, ca in viata reala, sa te lasi descoperit, sa oferi. Am eu sentimentul asta (posibil gresit), ca in scris poti minti mai putin. Imi tin mie cumva virgulele loc de mimica si punctele loc de intonatie. Dar pot fi combatuta in ideea asta, chiar fara mare bataie de cap si neuroni.

Chiar in clipa asta mi-au venit in minte vreo doua contraargumente.
Vorbind de scris, vreau sa va povestesc cum am inceput sa scriu pe net. Postam si eu pe o pagina de Blogger de un an. Mai intai cu diete, ca imi imaginam eu ca vor veni  zeci de mii de durdulii sau suferinde in de-ale siluetei  sa citesca ce am scris eu, copiat de la altii si prelucrat pe ici pe colo. N-a mers, fireste. Apoi am vrut sa scriu despre cum sa faci bani pe net, dar cum sa scriu despre ceva de care nici eu nu stiu mare lucru? Cu asta am sfarsit-o mai repede. Recunosc de la inceput, am vrut public, cititori. Cine nu vrea? Mult si repede, ca la sex, cand te apropii de punctul culminant. Nu doar am vrut, dar am si crezut sincer ca asa o sa fie si ca o sa descopar eu, cea mai desteapta fiinta din Univers, apa calda si gaura din covrig. Ca si cum pagina pe care scriam eu ( observati, va rog ca nu o numesc blog, ca nu merita numele la punctul acesta al povestirii) ar fi fost asteptata ca Mesia si se putea constitui in marea revelatie in materie de diete din blogosfera, sau chiar din tot goagalul.  Ratasem eu la multe in viata si uite, bloggingul imi ramasese neratat. Sa-l bifez si pe-asta! Zic.
 Nu am avut cititori nici in prima luna, nici in a doua, nici in a sasea. Cativa speriati care au venit si au vazut despre ce e vorba s-au tirat urgent. La inceput nu m-am panicat, ca nu stiam ce-i Google Analitics, si credeam ca e numai linistea dinaintea furtunii. N-a fost decat linistea. Privind in urma, ma gandesc ca ar trebui sa scot tot ce e in categoria diete, dar atunci as uita de unde am plecat si daca o fac si pe asta, atunci chiar am ratat, oricati cititori as avea ( apropo de cititori nu imi stiu decat vreo 3 fideli, dar tare ma mandresc cu ei, sunt pionier!)
Si apoi am inceput sa fac blog de-adevaratelea. Daca zic asta nu par ingamfata? Inca mai cred ca traiam intr-o lume in care modestia e apanajul prostilor, deci…Am inceput sa fac blog intr-o zi in care m-am trezit ca stiu cativa oameni interesanti, ii stiu din scris si dupa numele de scena si am norocul nu doar sa ii citesc fidel, ci si ei sa ma citeasca pe mine din cand in cand. Am ajuns sa fac blog exact in momentul in care mi-am dorit ca precis oamenii aia sa ma citesca si m-am trezit intrebandu-ma ce parere ar avea de ceea ce scriu. Si am ajuns in cu totul alta parte decat mi-am imaginat. Am ajuns blogger la mult timp dupa ce mi-am facut un blog. Si ma bucur in fiecare zi de asta. Scriu si citesc. Scriu in timp ce merg pe strada in gand. Raspund, tot in gand, seara, inainte de a adormi, blogurilor dragi.Cum v-am spus inca de la inceput, de felul meu sunt o exaltata. Ma extaziez mult si repede. Si zau daca nu imi prinde sa fiu asa!

 

11 COMENTARII

  1. Multumesc de vizita, cred ca de aceea nu te-am gasit eu acasa pe tine, pentru ca venisei aici. Mi-a ramas in minte Subiectivul tau, deci dupa ce dorm un pic, la buna vedere!

  2. Te cred si nu pentru ca imi place sa te cred, ci pentru ca tu esti cu cativa pasi inaintea mea si ai trecut prin etapa in care sunt eu si mai cred ca nu spui cuvinte frumoase gratuite si de asemenea ca -in limitele umanului din amandoua, care ne va permite sa calcam si stramb, daca ne va aluneca vreodata piciorul su condeiul- tu meriti increderea mea si admiratia. Pe urma, mai am eu ambitia asta, sa iti port trena, candva, in viata asta daca se poate, daca nu intr-una din urmatoarele doua. Deci te cred.

  3. E, hai, ca ai tupeu sa iti imaginezi macar o clipa ca detii tu monopolul calcatului in strachini…Stai cuminte ca aici mi-s si eu!!! As scoate "eu"-l ala din comentariu, dar nu ma lasa platforma pe care m-am aciuat.

  4. Mai exaltată ca mine? Hmmm… Nu cred, eu sunt o molie exaltată! 😛
    Când am deschis eu blogul fetei, am crezut că va avea o carte de oaspeți, că vor veni prietenii care se minunau de ce copilă ștințifico-fantastică am și vor depăna și ei despre cum le-a marcat existența. Iete fleosc, n-am avut nici măcar un comentariu de la prieteni și familie, cu o excepție, dacă nu mă înșel. Nici acum nu-mi scrie sora, sau nu-mi spune decât în rare ocazii că mă citește, și-alea de musai, suspectez eu. O vreme am fost supărată, apoi am întâlnit oameni ca tine și mi-a trecut tot! Bloggingul e un job full time, să știi, dacă vrei trafic și vizite și comentarii și cam ce vrem toți. La nivelul mic la care sunt eu acum, abia apuc să mă descurc și să-mi mai spăl pruncii sau să le dau un blid de mâncare… Ai grijă ce-ți dorești, căci, vorba aia, s-ar putea să ți se întâmple! :)Tare cred eu că așa va fi! 🙂 Ai să mă pomenești! 😉

  5. Hehehe, nu, pe tine te iau de braț, trena-i pentru gentlemani! 🙂
    Noi suntem niște lady, când nu ne împiedicăm în câte-o strachină scoasă-n drum. (eu). 🙂

LASA UN MESAJ

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord