Cumparaturi pentru grasi

Duminica merg la botez. Sunt invitata la unul, ca sa fie mai clar, ca imi dau seama ca pot aparea neintelegeri. Deci nu e botezul meu, cel personal a fost cu vreo 35 de ani in urma si a marcat momentul (cel putin daca e sa ma iau dupa ce-mi spune maica-mea), in care am inceptat sa mai urlu, descreierata, ca un bebelus si am inceput sa tip ca o femeie cu frica lui Dumnezeu (si doar a lui), lucru pe care il mai practic si azi, la ocazii cu totul speciale.

In sfarsit, dat fiind programul mai sus amintit, in saptamana care a trecut am umblat in fiecare seara prin oras, cu gandul sa achizitionez ceva de imbracat, o bluza mai exact. Eleganta, nu prea scumpa, ca e buget de criza, dar draguta, evident.
Bineinteles ca am ajuns in fiecare seara acasa cu mana goala si cu spume la gura de draci. Nu numai ca nu am gasit nimic, dar am ajuns la concluzia ca majoritatea magazinelor s-au specializat pe articole de imbracaminte pentru anorexice. Vedeam ceva, imi placea si dupa ce scotoceam printre umerase timp de-o enervare discreta, hotaram sa intreb: masuri mai mari aveti? O vanzatoare care parea sa nu fi mancat anul acesta decat maxim un iaurt dietetic, ma masura din crestet pana in talpi si data, de doua ori si apoi intreba inocent: pentru dumneavoastra? Nu, pentru o vaca de aproape o tona careia ii place shaorma, imi venea sa ii spun, dar apoi imi aminteam ca exista culturi unde vaca era animal sfant si nu avea rost sa jignesc bietul animal, asa ca aprobam din cap spasita. Avem doar ce se vede, ma informa vanzatoarea anorexica cu ceva care suna a triumf in voce, dar poate ca era numai impresia mea, de muiere frustrata.

Ajung in sfarsit, vineri seara, la H&M, in Sun Plaza. Magazin mare, marfa multa, masuri promitatoare. Si acolo o vad. Statea pe un umeras, masura mea, un generos L, alaturi de suratele ei din categoria XS. Am luat-o cu mana tremuranda si am dus-o cu mine ca pe un trofeu, catre cabina de proba. O bluza minunata, dintr-o vascoza care semana la atingere cu spuma marii, atat era de fina si de delicat croita. Pe un fond alb purta desenati discret niste trandafiri roz, gratiosi, gulerul cadea usor catre piept, lasand sa se ghiceasca misterul dulce al sanului.

 bluza hm
hmprod-1
Cand mi-am dat jos helanca mea pe gat, de job si am imbracat-o am avut sentimentul ca  ma mangaie aripi de inger. Ma simteam…divin. Si apoi…am facut greseala. M-am privit in oglinda. Nu-i vorba, imi venea, dar…minunea aceea de bluza isi pierduse orice urma de magie, mulandu-se pe pieptul meu, pe soldurile mele prea generoase. In loc sa imprumute din frumusetea ei trupului meu, mi-l infatisa asa cum era el…prea mare, greoi, rotofei, dizgratios. Parea o dantela pretioasa asezata, in chip de fata de masa pe o buturuga. Se latise, se labartase si devenise…urata.
Si atunci, acolo, am avut o revelatie. Nici un articol de imbracaminte, si absolut nimic din lumea asta nu o sa te faca sa arati cu  20 de kg mai slaba in afara de o cura de slabire. Ca in bancul acela:
 – Domnule doctor, ce imi recomandati pentru slabit?
– Un plasture. Efectul este garantat.
– Daaa? SI unde trebuie sa il aplic?
– Pe gura, doamna.

Pana la urma nu am cumparat-o. Mi-a fost mila. Dintre noi doua, ea merita mai mult. O sa scotocesc prin dulap si gasesc eu ceva pentru botezul de maine. Dupa care…incepe razboiul. Iar.PS Articolul asta nu e advertorial, nu il cautati de oua linkuri. E doar experienta.