Daca ma iubesti, nu incerca sa ma schimbi! Accepta-ma asa cum sunt!

cupluFiecare dintre noi, si barbati si femei,  ne cream, inca din copilarie, niste standarde, niste tipare care privesc imaginea fizica si psihica a celui sau celei care ar putea sa ne fie partener. Influentati de filme, carti sau oameni a caror imagine ne-a marcat pozitiv memoria afectiva, incepem sa construim liste de calitati si defecte.

In clipa in care apare in peisaj un potential partener, fiecare dintre noi il ia de guler (metaforic vorbind) si il arunca in matricea prestabilita. Daca nu se potriveste, tendinta este fie de a-l respinge, fie de a-l modela dupa propriile preferinte, cat sa rezulte un Fat Frumos sau o Ileana Cosanzeana corespunzatoare, cu care, cel putin teoretic, happy-end-ul devine posibil. Este exact mitul patului lui Procust, cu aplicare practica.

Procust, in mitologia greaca, era un talhar care ataca drumetii pe drumul dintre Atena si Megara si ii tortura, folosindu-se de un pat de arama: celor care aveau trupurile mai lungi decat patul le taia capetele si picioarele, iar celor mai scunzi le zdrobea trupul ca sa il lungeasca cat sa ajunga la dimensiunile patului.

Este corect ca intr-o relatie unul din parteneri sa isi propuna sa il schimbe pe celalalt?

Lumea este o scena, dar noi avem doar roluri de actori, nu de regizori, asa incat rareori trebuie/putem a manevra pe cei cu care intram in contact ca pe niste papusi de sfoara. Si oricum, nu asa se defineste dragostea, nu asta inseamna o relatie adevarata, valoroasa. Incercand sa schimbam in mod esential omul alaturi de care traim, devenim un fel de talhari, asemenea lui Procust, pentru ca furam celuilalt dreptul de a fi el insusi.

Nu toate schimbarile sunt rele si, oricum, le gasim, cel putin pana la un punct, inerente: sintem vii  si evoluam intr-o directie sau alt, indiferent ca ne-o propunem sau nu. Tot ce traim ne afecteaza intr-un fel, ne schimba. E in regula sa incerci sa il ridici pe celalt intr-un mod care ii va influenta calitatea vietii in bine (social, intelectual) si care nu ii va afecta esenta sa. E ok sa sprijini un om sa isi termine studiile, sa caute aspiratii cat mai inalte, dar nu e ok sa ii reprimi pornirile firesti, care tin nu, nu de conjunctura in care s-a dezvoltat, ci de caracterul sau.

Iubirea inseamna sa accepti faptul ca celalalt este diferit. Si nu trebuie sa se simta vinovat pentru asta.

Ca sa dau cateva exemple: nu e ok ca unei femei dezinvolte si comunicative sa ii pretinzi sa faca pe rusinoasa, sa ii induci ideea ca este ceva rusinos in felul sau de a fi. Nu e ok ca unui om glumet sa ii impui permanent sa ia totul in serios, sa ii asociezi umorul cu neseriozitatea si sa il condamni pentru asta. Doi parteneri nu sunt niciodata in totalitate construiti unul dupa asemanarea celuilalt. indiferent cat s-ar fi modelat, pe parcursul relatiei reciproc, au si gusturi diferite la o mie si una de lucruri, de la mancare la tipul de relaxare, de la culori la filme. Unuia ii place marea, altuia muntele, unuia ii place supa, altuia ciorba, unuia ii place vara, altuia iarna. Nu inseamna ca unul dintre cei doi greseste si nu ar trebui invinovatit pentru asta. Nu vorbim aici de obiceiuri care dauneaza nu numai personei in cauza, ci si celor cu care intra in tangenta, cum este alcoolismul sau drogurile, pentru ca ele nu definesc omul, ci numai o etapa a sa ( din pacate una distructiva).

Imi place  enorm imaginea de mai jos din filmul Love Story: cei doi eroi stau pe canapea si citesc imbratisati. Petrec timp impreuna, dar fiecare cu cartea sa preferata care il bucura, il relaxeaza si, pana la urma, il defineste. love story Este firesc ca relatia sa ii schimbe pe ambiii partenerii implicati in ea, insa, asa cum citeam pe un forum de specialitate la un moment dat, discutabil este in ce masura intervii in acest proces in mod constient si fortezi dezvoltarea cuiva in alta directie decat ar evolua el natural. Cu cat o persoana se va simti mai neingradita intr-o relatie, mai libera sa se manifeste, cu atat mai mult va aprecia relatia respectiva.

Iti arati afectiunea pentru celalalt lasandu-l sa fie el insusi, sa evolueze nestingherit, nu impunandu-i placerile, gusturile si preferintele proprii. Diferit nu inseamna rau, asa incat aminteste-ti, ori de cate ori partenerul te dojeneste pentru un lucru care il deranjeaza numai din principiu: iubirea inseamna sa te lase sa fii tu. Daca obiceiurile si bucuriile tale nu ranesc pe ceilalti, e in regula sa simti si sa spui omului de langa tine: Daca ma iubesti, nu incerca sa ma schimbi! Accepta-ma asa cum sunt!

pisica si caine

Ti-a placut? Da si mai departe !

3 COMENTARII

  1. Usor de zis, greu de facut. Eu recunosc ca incerc sa-mi schimb sotul. Nu pentru ca nu l-am acceptat asa cum era, la inceput, ci pentru ca s-a schimbat mult de acum 11 ani si eu il vreau inapoi pe cel care era atunci. Stiu ca si eu m-am schimbat si nu se pune problema ca nu il iubesc, dar nu ma pot abtine sa nu incerc sa-l modelez si sa-l readuc pe drumul care imi placea mai mult.

  2. Este relativa treaba. Ideea e ca este o vorba “lupul isi schimba parul, dar naravul ba”. Asa ca mai devreme sau mai tarziu ruptura s-ar produce. Intr-o relatie trebuie sa existe un echilibru. Nu putem sa ne asteptam ca cel de langa noi sa se schimbe total, iar noi sa nu facem nimic in acest sens. Daca acel echilibru va fi gasit, relatia va functiona,m daca nu… inevitabilul se va produce. In plus, pe masura ce timpul trece si noi ne schimbam…

LASA UN MESAJ