I-am spus ca dragostea e pentru prosti…

L-am cunoscut in luna care s-a scurs intre depunerea la tribunal a cererii de divort de intaiul meu sot si moartea tatii. O luna amara, mustind de lacrimi si de buze muscate pana la sange. N-am intentia sa o detaliez aici, am dat insa acest reper temporar pentru ca simteam nevoia sa explic, inca de la inceput, ce departe era de mine in perioada aceea vreo preocupare de a-mi reface viata (ca sa folosesc un termen consacrat) si cat de complet indiferenta imi era, coplesita de tot ce mi se intampla, ce fac, ce vorbesc, ce impresie las lumii din jur si ce urma sa se intample cu viata mea. Ma simteam in razboi declarat cu lumea intreaga in general, cu rasa masculina in special si cu Dumnezeu in oricare dintre cazuri.

Atunci l-am cunoscut.

L-am acceptat in viata mea dupa o judecata sumara, al carei verdict suna cam asa: de ce sa consumi energie straduindu-te sa indepartezi pe cineva care va sfarsi prin a fugi din proprie si personala inititativa, cat de repede il vor tine picioarele, imediat ce va realiza in ce s-a bagat?

Dar n-a fugit. A stat drept când i-am declarat că nu am nevoie de nimeni în lume, aşa cum nici lumea nu are nevoie de una cum îmi sunt. A rămas aproape şi când îi explicam hohotind de plâns că eu nu mai sunt sunt eu şi că m-am pierdut atât de adânc, încât am renunţat şi să mai caut. Nu s-a clintit nici când, zile de-a rândul, am pus în scenă spectacolul meu patetic de femeie isterică şi dezamăgită şi centru al unui univers absurd şi nici când am numit reprezentaţia: „Dragostea e pentru proşti”. Pe scurt, a arătat o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună decât eram…

… continuarea pe Catchy.ro

Ti-a placut? Da si mai departe !
Articolul precedentScurt ghid de moda pentru barbati
Articolul următorO dieta de slabire care functioneaza
Lupt pana in panzele albe pentru o idee. Muncitoare cand inteleg scopul. Eficienta pe baza de liste. Rareori resemnata. Nu ma odihnesc cand am obosit, ci cand termin treaba.

16 COMENTARII

  1. Nu e sefeu, e o poveste frumoasa, foarte frumoasa, cu accentele ei dramatice, dar e cu noroc, cu mult noroc si dragoste, dupa cum se vede. Eu sper sa ramana dragostea cat de mult se poate, ca da sens si ajuta sa traiesti frumos. 🙂

  2. Nici nu stii cat de adanc in suflet imi intra cuvintele tale. La fel de adanc cum simt lucrurile astea si de acolo le scot inainte sa le pun pe hartie. Cred din toata inima ca nu trebuie sa scrii numai pentru concursuri, ci si pentru tine si asta am facut de data asta: am scris pentru mine in primul rand. Multumesc mult de apreciere si de vizita!

  3. nu ai pentru ce. ma bucur pentru tine, ca ti-ai revenit extrem de repede, dupa momentele acelea, si acum inteleg ca asteptati si un bebe? sa fiti fericiti si sanatosi, ca viata va fi altfel… cu totul altfel. eu am o fetita de 6 ani si jumatate 🙂

  4. Belel inca il asteptam sa se anunte in viata noastra… Sa iti traiasca fetita si sa iti aduca multe bucurii. Parca citisem ceva de ea pe la tine. Ia sa ma duc eu sa vad …:)

  5. Știu de ce îți place să citești pe la mine! 🙂 Pentru că simțim (aproape – las loc de mici diferențe) identic. Chiar acum am impresia că am scris eu textul de mai sus, iar Mr. SF al tău ar putea fi, de fapt, Macho al meu. Doar că al meu are un frate, nu o soră, știu sigur! 🙂
    M-ai binedispus de dimineață cu textul tău spumos, mulțumesc! Ăsta da început de nouă zi!

    Off the record (text care nu trebuie publicat, taie la editare după ce-l citești :): Nu știu cât venit îți aduc reclamele multe care îți împodobesc blogul, precis merită să le ții, dar textelor ca cel de mai sus le fac un imens deserviciu. Nu le poți schimba locul? Să apară în footer și mai jos în barele laterale? Zic și eu, că-mi permit acum, ești prea artistă pentru atâta comerț, dar tu știi mai bine care-i direcția pe care o vrei. Cei care vor vrea să descopere textele tale o vor face cu și fără reclame, doar că le va fi mai greu.

  6. Nu tai nimic din comentariu. In primul rand pentru ca nu stiu cum.:) In al doilea rand…de ce sa tai? Esti primul om care imi face un pic de critica la modul constructiv si eu sa tai?
    Hai sa iti raspund: imi aduc cam 0.5 eur pe luna, dar traiam eu asa cu speranta ca ar putea sa isi inmulteasca puii candva, in secolul urmator. ah, e o discutie lunga tare…si din pacate jobul ma saboteaza, browserul de aici imi macina nervii si mai marunt ca ziua de luni, asa ca nu mai pot intra decat diseara pe blogul tau sa iti raspund la tot ce vreau.
    Uite, fac asa: incerc si varianta ta, ca a mea nu mi-a adus nici bani, cititori nici atat.

  7. In alta ordine de idei iti multumesc tare, tare mult pentru cuvintele tale, mai mare compliment nu cred ca ai fi putut gasi….se pare ca in continuare ai harta catre sufletelul meu si o folosesti temeinic.

  8. Trebuie să ai un buton minunat pe care să scrie edit atunci când ești logată pe blog, eu cel puțin așa am. 🙂
    Cine îți oferă găzduire? Trăiam cu impresia că ești pe blogspot, acum văd că ai moșia ta.
    Hai să-ți spun din puțurile adânci ale logicii mele: Ca să-ți aducă mai mulți bănuți, ai nevoie de trafic. Nu?
    Așa e mult mai bine, am găsit și categoriile, că înainte îmi clipoceau prea multe în ochi! 🙂
    Cât despre blogul meu, nu pleacă nicăieri, grabă nu-i! Iar cuvintele mele sunt fericite, acolo, în sinceritatea lor, dacă te-au făcut cu-o mulțumire sufletească. Te pupific, ca o pupificatoare ce mă aflu!

  9. Nu, butonul ala nu il am. Pot numai sa aprob si sa sterg, Blogger vede in alb si negru, fara gri.
    Sunt pe blogspot, dar cu mosia mea. Cu Wpress sunt in experimente. Despre gazduire invat…dupa o experienta care nu mi-a placut…

  10. Subscriu si eu la cele spuse de Irealia. WordPress ul e mult mai tare, dar asta dupa ce ai experimentat si blogspot, sa poti face diferenta :).
    Am mai poposit pe aici, tot de Irealia indrumata indirect si imi place.
    Adevarat SF de barbat ai daca face toate cate le zici. Sa iti traiasca si sa il stapanesti cu mandrie, merita!

  11. Vavaly, multumesc mult de apreciere si de vizita. Eu te cunosc si de la SuperBlog si de la Irealia, asa ca ma bucur acum sa te primesc acasa la mine.
    Cum copiii nu am inca sa ma umflu de mandrie materna, ma laud si eu cu ispravile unui om care m-a adunat de pe jos cand rataceam pe acolo in patru labe…si astept cu nerabdare luna de luna sa am ocazia sa comentez in cunostinta de cauza toate povestile voatre cu bebestini.

  12. Frumoasa descriere a barbatului iubit. Ma regasesc oarecum in ea, pentru ca si Mihai al meu a infruntat multe nebunii ale mele pana cand m-a facut sa vad si sa il vad. :))

  13. Draga mea, daca au avut atata de indurat, inseamna ca meritam….sau ca au niste pacate pe undeva de ispasit. 🙂 Sa ni-i tina Dzeu sanatosi si pe noi pe langa ei!

  14. Am citit si articolul complet si comentariile. Vad ca suntem multe norocoase pe aici. Fara nici o exagerare, sotul meu este singurul lucru bun din viata mea. Se aseamana foarte mult cu barbatul descris de tine. NU e perfect, dar e cel mai bun pentru mine.

  15. Nici al meu nu e perfect, dar daca ar fi fost, m-ar mai fi ales pe mine? Sa iti traiasca sotul si sa iti aduca bucurii mereu, de la omul de langa noi ne tragem forta si de el depinde atat de mult echilibrul incat ma ingrazesc cum ar fi daca nu ar exista…Te imbratisez, Cris!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here