Unu plus unu egal valoare in blogosfera

Dupa atata joc de-a metafora, mi-a venit randul la scris lucruri concrete. Tema de astazi, despre puterea parteneriatului in blogosfera m-a facut sa ma gandesc la un articol de-al meu mai vechi despre cardurile co-brandate si beneficiile pe care acestea le ofera partilor implicate. Bloggerii nu sunt branduri, decat in cazuri rare, dar asta e un amanunt, pentru ca majoritatea isi doreste sa devina (chiar eu, marturisesc, cu speranta asta mi-am achizitionat domeniul si mi-am construit logo-ul).  Deci ceea ce scriam candva despre carduri bancare, se aplica foarte bine si astazi, aici.

Practic, care sunt avantajele unui parteneriat in blogosfera? Pentru cine este el gandit? Cui ii foloseste?  Cine pierde si cine castiga? În principiu, nu pierde nimeni. Tot în principiu, castiga toată lumea. Cum, asa ceva nu se poate? Ba bine ca nu!

Haideti sa o luam pe rand, ca se impune o clasificare. Exista parteneriate de tip blogger-blogger si exista parteneriate de tip firma/institutie – blogger. Primul tip de parteneriat l-am experimentat si eu ades, cu drag si spor. Cititorii tai si cu cititorii mei nu ii bat pe ai nostri (nu era bancul ala cu cei doi soti aflati la cea de-a doua casnicie si copii aferenti?), dimpotriva ei se iau de mana si ne citesc in continuare cu si mai mare drag, pe principiul spune-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti. Ne recomandam reciproc in articole, ne punem in blogroll, suntem unul pentru celelalt surse – declarate- de inspiratie, ne sprijinim reciproc in cazul incare unul dintre noi participa la vreun concurs care are drept crieteriu -printre altele- buzz-ul pe care articolul in provoaca. Scriem unul la altul guest post-uri, inventam serii de articole pe o tema de comun acord, invatam unul de la altul.

Studiu de caz: 
Am sa ma laud acum (ca e locul potrivit, sunt la subiect) cu articolul Un experiment de blogging reusit, in care povesteam acum cateva luni cum am demarat o campanie de sustinere a unui blogger, cu ocazia unui concurs si…mi-a iesit atat de bine incat respectivul a si castigat Nu am fost numai eu sustinatoare, dar am fost parte. La final, marturiseam:

“Ceea ce am simtit eu pe parcursul acestor zile de concurs? Multime care se uneste, solidaritate, sentiment bun, cald de mana intinsa catre un om pe care il apreciezi si caruia iti doresti sa i-o arati cumva. Tu cum iti rasplatesti prietenii virtuali? intrebam eu si acesta a fost titlul campaniei mele de sustinere. Mi s-a raspuns, o , mi s-a raspuns atat de frumos! Cati dintre cei care au votat-o pe Vienela i-au citit articolul? Sunt sigura ca nu toti. Dar toti ne citesc in general: pe ea, pe mine, pe psi, pe Mirela, pe Adriana, pe Iuliana, pe…toti cati vor fi fost acolo si scaparat ca sa aprinda flacara, toti ne citim si sustinem intre noi si iata ca nu degeaba”

Quot erat demonstrandum! Dar sa revin acum la subiect, un singur lucru as mai avea de spus despre parteneriate. Uneori, ele se multiplica, deplasesc planul unu-la-unu si devin adevarate retele, cum sunt, de exemplu (ca sa enumar numai pe cele din care fac si eu parte): Clubul Condeielor Parfumate si Clubul psi.
Si din nou, pentru ca este locul potrivit, as vrea sa spun ca fara suportul moral al membrilor celui din urma club – caruia ma mandresc nevoie mare ca-i apartin – in mod cert nu as fi reusit sa ajung pe una din pozitiile fruntase ale clasamentului astazi sau in nici un caz cu mintile la locul lor, acasa. Pentru ca o competitie atat de lunga si grea ca Superblog, este istovitoare, pe toate planurile la care va puteti gandi. Articolele cu care am bucurat sponsorii, au fost meritul meu. Faptul ca am avut energia si imaginatia si motivatia de a le scrie in proportie de 99% multumitor dupa criteriile mele (care sunt mult mai drastica decat orice sponsor, credeti-ma), o datorez clubului psi, care nu a obosit sa ma incurajeze, desi (sau cu atata mai mult cu cat) printre concurenti sunt mai multi membri.
In Superblog 2013,  am simtit parteneriatul bloggerilor slab reprezentat; o marturisesc, chiar daca am sa primesc in schimb o ploaie de pietre. E adevarat, am avut-o alaturi pe Irealia in mod constant, iar adresa ei de mail nu mi-a respins niciodata mesajele, chiar daca uneori stapana a lasat probleme grave deoparte pentru a raspunde nelinistilor si nelamuririlor mele liliputane. A intervenit plina de tact in diferite situatii/discutii in grupul de pe Facebook si ii multumesc pentru asta. La fel, pe Raluca Cincu am simtit-o in coasta ori de cate ori imi verificam corectitudinea unui articol (in ciuda faptului ca formatia mea de baza este de dascal, doua batai strica, dar doi profesori de romana, niciodata!). Spanac a vorbit, intr-o emisiune la www.RadioLynx.ro (alt partener media SuperBlog) , extrem de pertinent despre tipul de articole care se scriu sau ar trebui scrise si tare mi-ar mai fi fost de folos  lucrurile spuse de el daca interviul cu pricina ar fi  avut loc mai pe la inceputul competitiei. dar raman cu lectia invatat pe data viitoare, promit!
Si cam aici se termina lista bloggerilor parteneri a caror activitate o consider, personal, vizibila. Speram sa gasesc o mai mare implicare. Cum n-am gasit-o, am trei variante:
  • eu gresesc si nu am sesizat unele aspecte – posibil mea culpa
  • bloggerii parteneri nu aveau o “fisa a postului“- posibila eroare de remediat in continuare
  • bloggerii parteneri nu au fost co-interesati suficient, deci parteneriatul nu a fost suficient de reciproc-avantajos, cat sa merite implicarea – posibila continuare a discutiei apropo de existenta unei recompense materiale pentru calitatea respectiva.

Da, imi doresc o discutie mai pe larg apropo de partener media/ blogger partener si rolul sau, cu atat mai mult cu cat, daca zeita Fortuna ma ajuta sa obtin un loc in clasament care sa-mi confere aceasta calitate….vreau sa fiu mai mult decat nu nume /link pe un site.

Si in al doilea tip de parteneriat,  atat firma, cat si bloggerul se afla pe lista castigatorilor. La o prima vedere, ambii obtin câte ceva din cota de piata a celuilalt. Există unii cititori fideli ai unui blogger puternic (si/sau a mai multor bloggeri mici) care, in urma recomandarilor citite, devin si clientii firmei implicate in parteneriat. Si daca aceasta afacere vi se pare la nivel mult prea mic pentru o firma oarecare, inseamna ca nu ati lucrat niciodata intr-o multinationala (o banca, de exemplu, ca mine), unde ati fi invatat ca fiecare client conteaza.  La fel şi invers. Avem de-a face cu clientii-cititori ai unei companii care observa ca in paginile bloggerului X gasesc cele mai proapete informatii privind produsele Y, bonus o serie de promotii anuntate in timp real, exact pe canalul pe care se afla el: internetul. Si il citesc constant pe domnul blogger dupa ce fac aceasta constatare. Mai ales ca vorbeste despre un subiect cu care el, clientul, este familiarizat. Este adevarat ca o companie poate alege sa faca promovare on-line si pe facebook, si pe propriul site. Da, dar….Dar foarte multe din multinationalele pe care le cunosc (inclusiv a mea) au limitat destul de mult accesul la minunatul Facebook sau la site-uri de unde se pot face cumparaturi. Asa ca in timpul in care mancam un sandwich pe un colt de birou, articolele din blogosfera se dovedesc o alegere fericita. Si permisa. Inca.
Pe scurt, firma are produse de vandut si bloggerul are credibilitate. Asigura o expunere de durata si, culmea, e si ieftin, sa o spunem pe cea dreapta.
Bloggerul poate povesti, testa, provoca, amuza o categorie importanta de public dintr-o lume in plina expansiune. Chiar ieri auzeam la televizor un reportaj despre viteza internetului in Romania, care este pe unul din locurile fruntase in lume. Cu numarul de utilizatori suntem mai la coada, e adevarat, dar am invatat eu , pe cand eram studenta eminenta, ca obiectul naste cuvantul si nu invers. Deci, odata ce posibilitatea exista, se vor gasi din ce in ce mai multi oameni dornici sa o foloseasca.
Efectele unei campanii pe care firma X o desfasoara in blogosfera sunt extrem de usor masurabile cu ajutorul unui instrument de genul ZeList Monitor, care ne arata exact ce impact a produs un anumit brand, adica de cate ori a fost mentionat pe Twitter, cate like-uri/share-uri a primit pe Facebook si altele de genul acestaStudiu de caz
O alta platforma de concursuri pentru bloggeri  are o sectiune aparte dedicata acestui subiect, sectiune pozitionata pe central, pe fond rosu, pentru sublinierea importantei. Am parcurs-o si, recunosc, am fost impresionata. Iata un exemplu de acolo care ilustreaza, in cifre, puterea unui astfel de parteneriat intre firma si bloggeri:

“Campania a avut, conform Zelist, un viewership estimat la 65000 impressions (afisari), 38000 potentiali vizitatori unici, 49000 potentiali vizitatori duplicati. Au scris în total 60 de bloggeri, cu 94 de postari”

Urmarind acest exemplu, sunt sigura ca SuperBlog a strans statistici interesante pentru fiecare proba desfasurata, statistici care vor constitui punctul de pornire in negocierile care privesc atragerea de noi sponsori pentru urmatoarea editie a competitiei si costurile prezentei lor. De efectul acestor statistici se bucura sponsorii, organizatorii si nu in primul rand bloggerii, care castiga vizibilitate, respectiv premii deloc neglijabile. Astfel ca, intr-un fel, toti participantii la SuperBlog devin membri ai unui parteneriat la care nici blogosfera, nici companiile care isi doresc vizibilitate on-line nu ar trebui sa ramana indiferenti.Marturisesc ca mi-as dori sa vad cu ochii mei o astfel de statistica. daca nu prezentata in mod oficial si periodic pe site-ul SuperBlog, macar o data, la final de competitie 2013, din ratiuni care, de aceasta data,  nu au nimic de-a face cu cele comerciale, pur si simplu din bucuria si mandria de a fi fost parte. 

Studiu de caz – concluzie

In parteneriatul cu Superblog 2013  timp de doua luni, subsemnata, Dana Lalici:

  • a primit: note mari, meritate (cu cateva exceptii -mici- care sper sa ajunga sa confirme totusi regula), premii motivante (a caror lista sper sa nu se fi terminat, ca mai sunt note de pus), sustinerea calda a organizatorilor si cea inflacarata, draga, a prietenilor mei (majoritatea) la randul lor concurenti, un test de rezistenta trecut cu brio, un exercitiu minunat al condeiului, convingerea ca pot face FIX ORICE imi propun, una sau mai multe probe de tact, cateva bloguri de pus in lista de “lecturi fidele“, multumiri de la juriu.
  • a oferit: 28 de articole smulse din adancul sufletului, concediul de sarbatori macelarit – opt zile lucratoare -, patru ore de somn sacrificat in fiecare noapte (ca sa ma incadrez in termenele limita) , ocazia (ratatata) de a produce pruncul atat de mult dorit, respingerea ca neintemeiata a oricarui alt subiect de conversatie in familie, dreptul barbatului meu la o ciorba calda, multumiri pentru juriu.
A fost un parteneriat bun, un schimb fair? Inca nu stiu cu siguranta de pe ce loc al clasamentului vorbesc, dar…eu spun ca da, a fost un parteneriat bun, pentru ca nimic din toate astea nu mi-a cerut altcineva, nimic din toate astea nu am oferit altcuiva. Nu m-a obligat nimeni sa fac nimic, dar nici nu m-ar fi putut cineva obliga sa fac altfel. Desi fara termen de comparatie, experienta a fost incredibila. Sau tocmai de aceea a fost asa…
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013