A solfegia – ganduri pentru un joc care nu are inca nume

portativSi mi-a zis: a solfegia. A solfegia? Adica cum? (Cacofonia face parte din nedumerirea mea, nu va prefaceti ca o ignorati, va rog!)

A solfegia, zice definitia, inseamna a canta o melodie numind fiecare nota.

A, acum inteleg. Adica a rapi muzicii magia. Pai asta stiu sa fac si eu in viata de zi cu zi!

De fiecare data cand imi e bine, in loc sa savurez starea de fapt care ma cuprinde, care oricum e afurisit de trecatoare, stau sa o disec: adica de ce imi e bine? Ca si cum daca as intelege resortul ascuns care o produce, as putea sa repet, exact la fel si pentru totdeauna clipa aceea, uitand ca, tic-tac, un pic mai tarziu EU nu voi mai fi la fel si deci, degeaba chinuiala.

A solfegia: a analiza pana in cele mai ascunde cotloane ceea ce trebuie luat ca atare si savurat pur si simplu. Uite asa pierdem magia, cu analize…

Vreti sa va jucati? Pai atunci veniti aici. Timp ar mai fi!

13 COMENTARII

  1. … as putea sa repet, exact la fel si pentru totdeauna clipa aceea…
    Într-o zi o să ne iasă! 🙂 Solfegiul e cheia! Partea proastă e când faci ca mine și-ți exersezi stările de rău, care, culmea, se lasă prinse mai ușor!

    Mulțumesc pentru prezență. Știu c-am zis ok, c-am trecut dincolo de mulțumescuri, că ele-s implicite, dar mi-ai făcut o bucurie pe care-o adaug la alealalte, produse tot de tine, și simt nevoia să repet cuvântul ăasta frumos: mulțumesc! Și te pupific! În rest, rămâne cum am stabilit!

    • E, acuma nu refuz din cand in cand, faceam si eu pe modesta 😉 . Multumescul e ca si sarutul. Il exersezi si-l daruiesti si e placut de ambele parti .

  2. daca nu stiam ca ai scris tu as fi zis ca sunt la Irealia acasa. dar si tu? haideti mai fetelor… nu ca eu as fi mai altfel. dar mi am dat cateva palme dupa ceafa si am inceput sa aud alta muzica. de atunci solfegiez altfel: eu pot, eu merit, eu stiu, eu reusesc, eu castig. suna bine, nu? incercati. nu doare :).

    • Daca ai fi cautat anume, nu ai fi putut sa imi spui un lucru mai frumos…chiar s=daca tristetile Irealiei nu sunt mereu si ale mele, a fi asemanata cu ea e o onoare si o bucurie. Dincolo de asta…daca nu doare…parca nu vibreaza la fel…:)

    • Replica ta dovedeste inca o data, ca indiferent de ce anume a spus cineva, fiecare cititor intelege fix ce il intereseaza. T te-ai oprti la tristete. Eu la asemnarea cu tine. Valy cred ca voia sa ne determine pe amndoua sa semanam in veselie…:)

    • Carevasăzică cineva insinuează că unde-i loc de-o tristețe musai să fie și vreo Irealie?! 😛 Hmmmm… Îmi voi revizui bucuriile, imediat! 🙂

  3. Clipele de fericire intensa sunt atat de scurte, incat nu cred ca as avea timp sa le disec. Dar am curaj sa recunosc si eu ca dupa ce trec rememorez pas cu pas momentul, incercand sa surprind magia, sa imi dau seama de unde si cum mi-a iesit in cale, sperand sa reaprind scanteia. 🙂
    Solfegiul tau se numara printre preferatele mele (oare iti spun ceva nou?). 🙂

    • Mereu imi spui ceva nou, draga mea…chiar si atunci cand am auzit de la tine aceleasi laude amar de vreme, tot la inima imi merg….

  4. Adolescenţa mea e presărată cu solfegii…la propriu.
    Aveam un profesor care ne punea oră de oră să soflegiem pe note din catalog cântecul. Ei păi şi nu învăţat cântecul pe note pe de rost. Mai ştiu şi acum câteva cântece…pe note: do, sol, la, sol, fa, re, do. Do, sol, la, sol, fa, re, do. do, re , mi, fa, sol, la si, do. Do, si, la, sol, fa, mi, re, do.
    Acesta-i cel mai simplu.
    TRebuia să mişcăm mâna in aer pe măsură 1/4, 1/2…1..2. Doamne ce chin era.
    Ştiu că la primul meu 10 mi-a dat o bomboană. Cred că o mai am şi acum pe acasă. înrămată într-un caiet.
    Cât ne mai chinuiam pentru un 7-8 numai eu ştiu :))

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here