Dragilor, a mai trecut o luna, asa ca revin catre voi cu informatii de pe baricadele slabitului. Trecerea mea de la balena la sirena se face din ce in ce mai lent, imi propusesem ca luna asta sa slabesc 3 kilograme sa plec si eu la mare in septembrie cu 75, dar nu am reusit sa scap de mai mult de 2, din pacate, iar cum cifra asta ma cam nemultumeste, ma consolez cu viziunea de ansamblu, care imi aduce in fata ochilor celor 36 de kilograme slabite de pana acum.
Ce am mancat in ultima luna?
Asa cum poate ati vazut pe blog, am modificat retete, transformand, de exemplu, clasicii ardei umpluti in unii fara orez si grasime, am continuat cu gratarele imediat ce am si achizitionat, dupa un studiu de piata despre care am scris pe blog, o tigaie grill din Ikea. (Intre noi fie vorba, nu cred ca am facut o afacere asa de buna, dar despre asta pregatesc un articol intreg, asa ca nu intru acum in amanunte).
De pepene sunt satula, la fel si de salate, am observat ca nu ma trage inima catre ele, asa ca am incercat sa imi iau vitaminele din alte fructe: nectarinele de la Lidl mi-au placut, am mancat cateva kilograme pe saptamana numai eu, de vreo doua ori struguri. M-am rasfatat cu cate un baton Fibrobar in loc de masa, de obicei cea de dimineata si imi da foarte multa energie. Mai ales ca beau si doua cani de apa in timp ce il mananc, asa incat am impresia ca se umfla fibrele din componenta lui in sotmac, ca imi tin de foame foarte bine.
Din categoria rasfat, mi-am permis o data sa mananc porumb fiert pana m-am saturat, in fiecare saptamana cate o inghetata. mi-a fost pofat o data de cartofi prajiti si mi-am facut, dar in ziua aceea am mancat numai asta, nu i-am asociat cu absolut nimic, nici oua, nici branza, nici carne, nici macar salata. Am reusit sa ma mentin in ziua respectiva.
De o saptamana nu mai beau apa cu lamaie. Desi resimt lipsa ei, in sensul ca imi taia foarte bine foamea, am decis sa iau o pauza, pentru ca imi venea sa ma impusc cand o vedeam.
Daca as incerca sa ridic un bagaj egal cu grasimea pe care am dat-o jos nu as reusi
…dar a fost o vreme in care caram dupa mine cele 36 de kilograme suplimentare zi dupa zi, le duceam in pat, le inghesuiam in haine cat cuverturile si mai ales…le asezam la masa cu mine, de parca mi-ar fi fost prietene. Mi se pare ciudat acum sa ma uit in oglinda si sa nu ma mai vad umflata, buhaita. Ca prin vis, imi amintesc de cea de odinioara, imaginea reflectata seamana teribil cu o femeie pe care o iubeam: eu.
Cu pasi mici catre un viitor luminos…si sanatos
Progresele de luna asta sunt mici pentru ca ma restrictionez destul de putin in ultima vreme si nici nu m-am apucat mai serios sa fac miscare. E adevarat, merg pe jos cel putin jumatate de ora pe zi, dar imi dau seama ca nu este suficient. Cred ca si caldura m-a dat peste cap, nu ca as cauta o scuza, dar am observat in saptamana aceea mai friguroasa din august ca mi-a fost mult mai putin foame si m-am odihnit mai bine. realizez insa ca am parcurs un drum lung, opt luni incheiate si ca daca ma restictionez prea mult, risc sa cedez. E mai bine sa imi dau voie, din cand in cand, sa savurez o inghetata, sa musc un colt de paine calda. O fac, o data pe saptamana, cu o placere atat de putin vinovata, incat ma umple de forta pentru periaoda care urmeaza.
Ce inseamna in centimetri 36 de kilograme slabite ?
La inceputul dietei, in ianuarie, m-am masurat. Aveam, in centimetri astfel: talie 110, bust 125, coapse 140 si purtam masurile 54-56 la haine, iar piciorul nu imi incapea decat in incaltaminte 37 sau 38.
Acum am in talie 82 de cm, bust 97, coapse 106, port masura 44 si incap cu greu si in cate un 42. Am ramas cu un colacel de grasime in talie care ar avea nevoie de sport ca sa dispara si el. Din punct de vedere al conformatiei, am fost metru genul de femeie clepsidra, cu bust generos, talie subtire si solduri totunde. Sper sa ajung inapoi acolo pana la urma. La sutien sunt pe cale sa pierd cupa D, castigata in perioada de obezitate, dar nu ma deranjeaza major, dimpotriva, ma misc mai lejer si, oricum, am inca, slava Domnului, cu ce umple un decolteu. Datorita iubitului meu care continua cu masajele de 2 ori pe sapamana, nu am pielea lasata decat in partea de sus a bratelor, dar acolo era asa mereu, nu am avut niciodata brate prea frumoase. Dar macar nu imi mai este atata de rusine sa mi le arat.
Care este targetul de slabit, totusi?
Initial am spus macar 30 de kilograme, apoi 40, cand am realizat ca pot. Intr-un final, dupa suciri si rasuciri, m-am hotarat. Am 1.64 m, 76 de kilograme si mai am de slabit 12 kilograme pana la targetul meu, greutatea egala cu ultimele cifre din inaltime. Am ajuns la cifra asta astfel: este o greutate rezonabila, nu voi fi prea slaba, dimpotriva, inca putin impanata, pentru ca am oase mici si usoare, imi amintesc ca am mai avut-o candva si ma simteam foarte bine, iar cele mai mici haine pe care le am in saci in lada de la pat imi veneau la 67 de kilograme, deci la 64 imi vor fi largi in mod placut, fara a cadea. Nu cred ca voi reusi sa ajung pana la final de an acolo fara sa fac sport serios, lucru pe care nu il pot promite. Dar nici nu ma descurajez. Cum as putea sa o fac cand oameni care ma cunosc si ma vazusera ianiten,a cum ma opresc sa ma felicite si sa ma intrebe cum am facut? Unii ma banuiesc de medicamente minune, altii de micsorare a stomacului, eu incerc sa le spun ca am in spate 8 luni, adica in jur de 240 de zile de abtineri, de stil de viata schimbat si asta valoreaza mai mult decat solutiile miraculoase, pentru ca asta are mari sanse sa ramana.
Pentru a sarbatori cele 8 luni de dieta mi-am schimbat si coafura. M-am tuns mai scurt, cum nu mai fusesem tunsa de vreo 10 ani. Lumea imi spune ca arat intinerita, ca arat alt om. Ii cred, nu pentru ca imi convine, ci pentru ca asa ma si simt.
Mi-as dori sa pot gasi o metoda sa motivez si pe alte fete care isi doresc sa slabeasca, este unul dintre motivele pentru care scriu aici, povestind in detaliu toata aventura. Pentru cei care nu au citit inca si vor sa afle amanunte despre modul in care am slabit, cu progresele lunare, tentatii, meniuri si retete, pot gasi postarile in pagina de Povesti de Succes (vezi la Diete si Sanatate) din meniul blogului.
Am spus-o si o mai spun o data: nu pretind ca pot sa dau sfaturi nimanui, nu sunt nutritionist, nu fac pe lupul moralist, nu ma dau mare in paginile astea. Ma rog, poate ca un aer usor, inerent, de mandrie, razbate din randurile mele, dar eu cred ca e firesc. La fel ar simti oricine. Sunt numai o femeie care isi spune povestea. Din fericire, este una de succes pana acum.
