Cand eram copil, mama m-a dus mai intai la un cerc de pictura, la un instructor de inot si trei ani, constant, la balet. Fustite crete si bufante, balerini, poante, o sala cu oglinzi si o domnisoara batrana, cu buze subtiri si carne uscata pe oase care ne dadea cu batul peste picioare. Nu-mi placea, nu am reusit niciodata sa ma identific cu asta. A trebuit sa ajung prin clasa a treia si sa scriu prima mea compunere, ca mama sa inteleaga ca eu aveam de urmat un alt drum si ca gratia eu o port nu in trup, ci in cuvantul scris care iese din penita mea. Ii multumesc si acum pentru tenacitatea si rabdarea de a-mi cauta talentul, care a fost, dar putea foarte bine sa nu fie. Ca sa ii intaresc convingerea ca a facut bine oprindu-se pana la urma cu mine la Cenaclul Literar de la Palatul Copiilor, ma sui pe cantar saptamanal in splendoarea celor 90 de kg si scriu constant. Pe blog, pe ce prind. As fi fost buna de balerina, siiiigur ca da. As fi ajus nu una, ci doua, la un loc.:)Simt ca pot sa spun lucrurile altfel decat majoritatea oamanilor din jurul meu, scrisul nu este pentru mine, pasiune, ci boala, o boala de care nu te poti vindeca si atunci o lasi sa te domine pentru ca iti place si pentru ca nu te poti opri. Te imbata ca un drog, te tine treaz nopti la rand sa scrii sau sa visezi la vremea cand vei putea pierde notiunea timpului scriind. vremea cand n-o sa mai pui ceasul sa sune ca sa te scoata din bucla ta atemporala si sa bei trei cafele tari si sa te duci apoi la servici unde sa strang din dinti ca nu poti face ce iti place si nu poti trai facand ce iubesti.
As vrea sa pot trai din scris, mi se pare ca nu as munci, ci as trai visand. Dar nu stiu inca daca si cum as putea sa fac asta.
Cum dai marea lovitura cu pasiunea ta? Personal, habar nu am, dar promit sa va spun cand ajung acolo. Pana atunci, va invit sa descoperiti un autor care stie si nu numai ca stie, dar si ne spune, o carte in care apar povesti de succes 100 % romanesti, povesti ale unor tineri care au pornit de jos si au ajuns cineva in plan international.
Va invit asadar sa descoperiti Hit yourself – 100 de idei de la pasiune la marea lovitură si pagina de Facebook dedicata ei. Cartea este scrisa de Florin Grozea, care iata, nu stie numai sa cante bine, ci si sa scrie la modul inspirational. Si ca formula sa fie completa si complet incitanta, il ia de-o aripa de Gainusa si pe Mihai, pentru o prefata si mai inspirationala.
Cartea in format fizic este disponibila in toate librariile din tara si pe Internet: Polirom.ro, Elefant.ro (si in format e-book), Okian.ro, Librarie.net.
Sunt norocoasă posesoare de două joburi. Uneori foarte solicitante. Din fericire ambele îmi plac la nebunie și nu știu cum ar fi dacă aș fi nevoită să renunț a unul dintre ele. Unii mă întreabă dacă mai pot, dacă nu îmi este greu. Mai pot, pentru că îmi place ce fac, pentru că nu este o corvoadă. Iar ușor nu este nimic, dacă vrei să ai și satisfacții.
Nu a fost întotdeauna așa. Am visat, am avut răbdare și s-a întâmplat în cele din urmă. 🙂
Nu stiu cum se face, dar din ce scrii tu tot echilibrul asta se vede. Satisfactia unei munci care iti place. O liniste care vine din interior si isi pune amprenta si pe cuvintele tale. Sonia, sper ca stii ca ai in mine o mare admiratoare….
Nu mă mai admira atâta. 🙂 M-ai cunoscut într-o perioadă mai lejeră pentru mine. Dar în curând răsfățul se va termina. Nu mă plâng, eu mi-am ales ritmul pentru lunile care vor urma. Cel mai probabil blogul va avea de suferit. Încă mă gândesc (fără să găsesc o soluție) cum să fac ca pagubele să fie minime. 🙂
Fac zilnic exercitii de non-admiratie, dar daca nu imi iese, ce sa fac?:)
Balerina zici? Ufff, bine ca ai scapat. nu te as fi vazut asa serioasa si tzeapana :). bine ca te ai orientat spre scrie. acum ramane sa invatam cum sa facem din ce ne place un mod de viata sa intre si in contul de la banca ceva si sa avem un viitor minunat noi si ai nostri. ramane sa primim si sa citim cartea, nu?
Cine afla prima da un semn, de preferat in viata asta, ce zici?? 🙂
Felicitări pentru articol!
Multumesc, daca ti-a placut, suntem aproape chit, ca mie mi-a placut cartea ta.
Ma dau mare acum, sa stii, de fapt m-am inrosit toata de bucurie…
Sa stii ca, si eu m-am gandit cum ar fi, sa pot trai din scris. Dar in Romania, nu cred ca este posibil. Veniturile sunt atat de mici, oamenii au asa de putini bani, incat se uita si la ultimul leut, darmite sa il dea pe carti. M-am visat de multe ori intr-un living mare, ce da spre mare , stand pe o sofa, cu un laptop in poala si scriind. Dar,,,vise. 🙂
A, eu visam la o masuta in fata unei ferestre, in mijlocul padurii. Laptopul pe masuta. Liniste. Tigari. Scris. Renunt la tot, in afara de vise.
Citind numele Florin Grozea ma tot intrebam unde l-am mai auzit, de ce imi pare atat de cunoscut! 🙂
Danuta, succesul vine greu si uneori nu vine deloc, dar tu trebuie sa visezi in continuare, sa speri si sa lupti pentru ca pasiunea si talentul tau sa iasa in lumina reflectoarelor. Florin este un bun exemplu de urmat!