Ascutit-or nu?, imi intreb eu gandul inainte de a-l aseza la masa de scris si uneori imi raspunde, alteori inteapa direct, dar de cele mai multe ori toarce molcom si il ascult tacuta, stiind ca de fapt imi ascult inima.
O idee aruncata in fuga in liniile unui joc care ar fi meritat inspiratie mai multa si adanca: Gand din cuvant
Nu mai pot scrie pe teme impuse, am constatat asta despre mine de cateva luni bune. Ma trezesc cu replici in gand si ele nu se potrivesc in nici un fel de contururi predesenate. Le las libere atunci, stiu ca a venit timpul lor si ce fel de om as fi sa le curm zborul cand se inalta asa de linistitor?
