Sunt matusa, nu stiu daca v-am mai spus de asta. Am intrat, gratie lui MR SF, in ditamai familionul, eu, aia singura la parinti, care nu stiuse niciodata cum e sa imparti bucatica de ciocolata in patru si sa savurezi bucuria celorlalti in timp ce iti plimbi prin gura, tacuta, sfertul dedicat. Inca-ilegalul meu consort detine trei frati, fiecare dintre ei cu minim un copil in dotare, intre 8 luni si 14 ani, plus ceva veri pentru care perpetuarea speciei a fost un succes, nu ca la noi. Si toti ne-am adunat saptamana trecuta la tara, sa sfaraim un gratar in cinstea unui bun si venerabil unchi care se lauda cu 70 de ani batuti pe muchie.
Cu aceasta ocazie precisa, am beneficiat de o avanpremiera a aventurii de a fi mama: in toiul distractiei generale, udata din belsug cu bere, cumnata mea muzicala (Mi-re-la), mandra posesoare a unui pui de om de doi ani, simte subit chemarea naturii, amintindu-si ca sus-numitul lichid intra, dar trebuie sa si iasa pe undeva. Ca o mama responsabila, priveste in dreapta, priveste in stanga, toata lumea ocupata cu cate ceva, in afara de mine, care eram pe punctul de a-mi aprinde inca o tigara. Lovita de inspiratie, uita de iresponsabilitatile pe care, pe vremea cand imi era numai prietena, nu si cumnata, i le marturisisem si ma roaga cu un ton dulce si imposibil de refuzat, sa am grija 5 minute de Matei, puiul de om de mai devreme. Ma uit la ea, ma uit la ingerasul care ranjea stirb si simpatic, dau sa ma uit la ea din nou, dar disparuse din campul meu vizual deja, urgenta era mare. Ei, acum cat de greu poate fi sa ai grija 5 minute de un baietel de 2 ani?
Matei, nu te tranti pe iarba, ca e pamantul rece, nu, nu o lua prin straturi ca acolo a plantat tataia castraveti si ceapa, nu intra in noroi, Matei, nu e frumos, nu e bine, te rog, te…degeaba. Mandria mea era facuta ferfenita, in timp ce alergam dupa ingerasul dracusorul ala, care, in ciuda faptului ca era incredibil de dragalas, nu se uita la mine nici cu cotul, eram fiinta care il vizita de doua ori pe luna, iar faptul ca, odinioara, asistasem la strigatul cu care-si marcase venirea pe lume, nu il impresiona cu nimic.
L-a gasit ma-sa murdar si imbujorat de goana, in timp ce eu, gafaind si pufaind ca o locomotiva intrand in gara, in incercarea de a nu-l pierde din aria vizuala, ma gandeam ca data viitoare cand mi se apropie perioada fertila sa dispar subit din localitate pretextand o delegatie.
Am revenit la ganduri mai bune numai pe seara, in masina care ne ducea spre casa, privind fascinata si topita de duiosie cum i se inchid ochii de somn, apoi cum ii cade capul intr-o parte cand adoarme si ascultand dulcele sforait care iesea pe narile lui de iedut neastamparat. Un fior se insinuase in tamplele mele si mi-a coborat pana la talpi, cu o incetineala calculata parca, cat eu sa-i simt pe deplin traseul miraculos.
Si m-am gandit ca daca dragostea e o casa solida, un prunc care o consfinteste este climatizarea ei Insaterm.ro, cea care te face sa simti la fiecare pas confortabil si acasa, intr-un mod care nici macar nu se poate descrie cu adevarat pana cand nu il experimentezi.
