A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta…
Nu va speriati, dragii mei dragi cititori, nu sunt iar in bucla defazata, doar a pomenit langa mine cineva numele lui Nicu Alifantis si mi-a sunat in amintire melodia cu versurile acestea. Si mi s-a facut un dor cumplit de o voce care mi-a mangaiat atatea tristeti si mi-a rascolit pe inima goala, atatea bucurii, de cand ma stiu, incat am inceput sa cant cu gandul. Am crescut cu muzica lui, am iubit, am plans si l-am avut aproape mereu. Iar azi, cand implineste 40 de ani de muzica, azi, cand vedem ca nu oboseste sa ne incante, nu putem decat sa ne plecam fruntea umili, ca in fata unui miracol. Nu sunt cuvinte de multumire destule si cele pe care sunt le gasim sarace. De aceea, permiteti-mi, maestre, sa scotocesc in adancul sufletului si sa marturisesc umil ca mi se intampla, cand va ascult muzica, mi se intampla sa…
m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.
