Prieten drag,
De ce ma incapatanez sa te numesc astfel e lesne de ghicit: o data “prieten” pentru a incerca sa te cobor in propriii mei ochi de pe piedestalul pe care tot eu te-am ridicat, pentru a reduce doar la amicitie ceeea ce e atat de perfect barbat in tine, si apoi “drag” pentru nevoia proprie de sinceritate bruta, care m-a determinat sa ma uit cu mine – la mine, recunoscand cinstit si drept ceea ce sufletului meu ii era de mult clar.
Am sa urmez, spunandu-ti, ca scriu o scrisoare doar ca sa ma descarc, nu ca o confirmare, de care tu nu ai, de fapt, nevoie, a faptului ca am fost…si sunt cumplit indragostita de tine…desi te numesc de ani de zile doar prieten.
Simpla ta prezenta da vietii mele atata sens, incat sunt clipe in care ma gandesc ca as putea sa iti fiu vesnic aproape asa, aparent neutra, invartindu-ma in jurul tau ca un satelit pe orbita…dar alaturi de aceste clipe sunt momentele in care imi vorbesti si cuvintele imi apar pe buze si as vrea sa spun cat de mult insemni, cat de mult te admir, cat imi esti de drag.. Sa te strang cu o mie de brate, toate intinse, sa patrund in tine pana acolo unde esti doar tu si nu te descoperi nimanui. Ghicesc si in tine o imensa capacitate de a darui, ghicesc setea ta de altfel, de a face ceva grandios in proprii tai ochi si descoperirile astea ma ingenuncheaza la picioarele tale.
Toata viata am alergat dupa barbati, autobuze si iluzii, ca nu s-a gasit nici o prietena mai rasarita care sa imi spuna, morometian: dar de ce sa fugi? incet nu poti merge? Cand am fost ceruta in casatorie candva, de obiectul adoratiei mele de pe-atunci, am crezut ca Dumnezeu s-a intins, somnoros, pe patul lui de nori si am reusit sa il prind de un picior, dar era, de fapt, clasicul şut menit sa ma impinga inainte, pe un drum pe care El il stia si eu inca nu.
As vrea sa pot spune ca te-am asteptat toata viata, dar pentru ca nu pot minti, am sa recunosc umil, ca am cautat mereu exact altceva decat esti tu si din aceasta cautare mi-am extras alegerile, ca bilele la Loto, si cu aproximativ aceleasi sanse de castig. Nu te-am asteptat si nu te-am vrut si poate ca asta e secretul marilor iubiri: sa te loveasca pe nepregatite si sa te faca sa devii, intr-o clipa uluitoare, mai mult tu decat ai fost in toata viata de dinainte.
Nu caut sa te conving, nu am nevoie, voi trece, o stiu bine, proba timpului. De ce dintre toate femeile care au intrat in jocul tau, tocmai asupra mea, care nu-ti pot fi nimic, ai lasat o amprenta asa salbatica ? Poate ca sunt eu slaba…sau poate ca ele nu vad ce vad eu in tine ? Cu toate astea, zidurile mele au functionat cu alti barbati pana la tine. Si atunci? Dar tu nu esti, hotarat lucru, alti barbati. Oricum ar fi, tie iti datorez iesirea mea din carapace la un moment dat, mai devreme decat as fi crezut ca sunt in stare si prin asta mi-ai facut un bine imens. Pentru ca m-ai salvat de tristete, de indiferenta, de amaraciune, m-ai invatat ca e minunat sa traiesti si sa simti, sa vibrezi, sa arzi…oricat suflet risipit te-ar costa asta!
Ma inclin de aceea in fata ta, fermecatorul meu prieten drag, iti admir personalitatea stralucitoare si mladioasa, replicile inspirate si tacerile calde, vocea uneori ragusita, tulburatoare, admir forta cu care te rupi si puterea cu care te daruiesti, admir tot ce e durabil si chiar si ce e efemer in tine, flexibilitatea, toanele, hotararea si in aceeasi masura nehotararea…admir nu pentru ca nu pot sa am, ci pentru ca vad ca dupa ce te-a facut, lui Dumnezeu nu i-a mai ramas material prea mult pentru alti barbati, de aceea i-a lasat pe ceilalti atat de greoi si imperfecti si pentru ca sunt femeie si nu pot decat sa ma plec in fata unei creatii atat de deplin frumoasa si naucitoare cum esti!
Stiu acum ca fiecare lucru pe care il faci, il faci punand in el tot sufletul…si prin asta el devine complet si important: un pahar de apa pe care il bei, il bei cu sete si pana la ultima picatura…o intamplare pe care o povestesti nu ramane o simpla relatare, ci se intampla inca o data sub ochii celui care te asculta, cuvintele tale capata importanta o data prin ideea pe care o exprima si inca o data prin asociere cu clipa in care sunt spuse…un parfum pe care il folosesti pluteste in aer prin locurile unde ai fost tu, la fel de puternic si de ametitor ca prezenta ta; in sfarsit, pentru ca tu adaugi valoare lucrurilor prin insusi faptul ca intri in contact cu ele.
Te iubesc pentru ceea ce sunt cand sunt in preajma ta: adica toata eu, completa, nici mai mult nici mai putin. Si te iubesc, flamand si tandru, stiind ca am, iubindu-te, o sansa, ultima, la nemurire. Cand te-am cunoscut eram goala si trista…acum sunt atat de complet femeie! Stiu ca daca m-ai fi iubit la randul tau am fi putut devenit ca toti ceilalti. Dar eu nu vreau sa fim ca toti ceilalti, nu vreau ca peste focul meu sa se aseze, comod, obisnuinta, fierbinte, poate gelozia, casnic promisiunile. Imi doresc sa pot vreodata sa iti dau sa citesti randurile astea, sa iti vad ochii dupa ce termini de citit ultimul rand, sa stii totul …dar numai pentru o clipa, iar apoi, ca sa putem apoi relua totul de unde am lasat,…mi-as dori nespus sa uiti, dragul meu drag.
Dar pentru ca asta nu se poate, am sa las si aceasta scrisoare netrimisa si am sa-ti fac, in schimb, un alt dar de cuvinte, tie, intamplarii miraculoase care esti in viata mea. Am gasit, modul de a preschimba, in doar cateva randuri incrustate, marturisirea mea intru neuitare. De fapt, LuxuryGifts.ro l-a gasit pentru mine. Primeste-mi macar darul…daca sufletul meu nu-ti e
SuperBlog 2013
