Cadouri de suflet, daruri de timp…

cadouriAm fost femeia multor barbati, nu ma feresc s-o spun, cum nu ma rusinez cu nimic din trecutul meu, pentru ca el s-a adunat, bucatica langa bucatica, sa formeze intregul acela pe care el, the special one, il iubeste astazi. Nici unul din barbatii intalniti pe furtunosul drum al tineretii mele nu a reusit sa imi ceara ceva ce nu  imi doream oricum sa ii dau. M-am bucurat de vorba, trupul si uneori de plecarea lor din viata mea, cu aceeasi voluptate cu care o amanta desface cadourile scumpe oferite de generosii care ii cumpara timpul si bunavointa.

Am primit daruri putine, material nimic de valoare, dar, si cu mintea de azi si cu cea de atunci trebuie sa recunosc ca insasi prezenta sau trecerea lor prin viata mea a fost un cadou, de la ei pentru mine sau de la mine pentru mine, caci nu m-am dat in laturi niciodata in a prelua initiativa abordarii. Timpul s-a instituit intre mine si ei ca moneda de schimb, imi dadea o experienta poate nu neaparat de laudat, dar dupa care tanjisem. Cand eram adolescenta imi doream sa experimentez suficient incat atunci cand, inerent, ajung sa gresesc, sa nu o fac macar repetabil. Apoi timpul a trecut si moneda de schimb s-a devalorizat odata cu ei…sau cu mine

Azi, cand imi fac un cadou, aleg o carte pe care eu, cea de acum o dedica mie, celei de maine, intru neuitare. Biblioteca mea e un jurnal de stari sufletesti si cand ma plimb cu ochii peste sirul copertelor lacuite, imi spun: uite, asta este de cand l-am iubit pe X, asta de cand
sufeream, asta de cand am evadat, de cand m-a sau m-am salvat, de cand eram plansa sau fericita…si pentru fiecare stare pe care am incercat-o am un asta e de cand pe un raft.

Cred in cadourile pe care le daruiesti inui om si le alegi anume, nu sunt universale si nu au valoare decat atunci si acolo, in contextul precis de care se leaga prezenta celui care il primeste.

Fiecare dintre iubitii mei era genul care cumpara de pe site-uri ieftine si apoi facea in asa fel incat acel cadou, oricat ar fi fost de putin costisitor, sa insemne ceva in sincronizarea cu momentul daruirii si cu lucruri doar de noi doi stiute.
De la unul am primit o rama in care tot el a asezat o fotografie de-a mea, razand in hohote si apoi i-a stabilit locul pe noptiera pe noptiera, astfel incat din clipa in care deschid ochii dimineata sa imi amintesc ca ziua trebuie inceputa cu un zambet ca sa ii dau macar sansa de a fi buna toata, pana la final. De la altul am primit cadou o pusculita. Nu m-a facut mai putin risipitoare, dar m-a invatat sa imi gestionez si economisesc acelasi timp de care vorbeam mai devreme, sa nu il cheltuiesc decat alaturi de oamenii care conteaza. Asa ca astazi, daca sunt cea care sunt si fac un singur barbat fericit..poate ca este si pentru ca am primit, de-a lungul vietii de pana acum, cadourile care conteza.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here