Mama spunea ca un cadou cu adevarat reusit este un lucru pe care un om si l-ar dori, dar nu se indura sa il cumpere, pentru ca e mai mult un moft si nu face parte din lista de prioritati. In ciuda spuselor ei, mereu sunt pusa la grea incercare in clipa in care trebuie sa aleg un cadou pentru cineva, iar cand cineva-ul acela e drag, dificultatea se dubleaza pentru ca nu mai tine numai de bugetul meu, ci si de nevoia, adanca si acuta, de a vedea bucuria cum ii lumineaza ochii.
Ce sa cumpar cadou unui om care are totul?
Nu cred ca sunt oameni care au totul, cu adevarat, dar ma refer aici la cei care sunt feriti de micile griji materiale care ne umplu viata noua, majoritatii, care nu isi fac probleme de banii pe care ii mai au in portofel sau pe card cand merg la cumparaturi in hypermarket. Celor de genul acesta le-as alege, de exemplu, unul dintre aceste stilouri de lux pe care sa il scoata din buzunarul interior al hainei cand semneaza un contract si sa il indrageasca asa de tare incat sa ii fie teama ca nu cumva sa il uite, ulterior, pe masa la care au derulat una dintre cele mai profitabila intalniri de afaceri din ultima vreme. Cea mai profitabila cel putin pana la urmatoarea.
Ce sa cumpar cadou unui om despre care nu stiu mare lucru?
Daca ii stiu meseria, tot stiu ceva, asa ca incerc sa ma orientez dupa ea. O carte, unui profesor, unul dintre aceste asemenea seturi pentru un arhitect, un perpetuum mobile de birou unui inginer, un CD cu muzica buna pentru un artist, orice colorat si util pentru bucatarie unei gospodine, o esarfa fina pentru orice alta doamna si o sticla de bautura fina pentru orice domn. Poate ca nu voi fi tocmai originala, dar voi iesi din situatie cu capul sus.
Ce sa cumpar cadou iubitului meu?
I-am dat inima mea, nu mai am nimic mai pretios. Fara gluma acum, omului iubit care imi sta alaturi ma straduiesc mereu sa ii ofer ce-i mai bun, asadar e greu sa fac ca o aniversare sa fie speciala in mai mare masura decat ma straduiesc in fiecare zi a vietii mele alaturi de el. Si totusi, inca incerc. Incerc sa il rup de trotuare inbacsite, de zgomot de masini care franeaza brusc, de programul clasic job-casa. Iubitului meu ii fac mereu cadou cate o vacanta, chiar daca uneori este una complet economica, din aceea cu mancat din sacosa de acasa, dar neaparat cu plimbat de mana prin locuri in care privirea poate sa alerge linistita inainte, ca nu da de nici un obstacol.
Ce sa cumpar cadou mamei?
Fericirea mea de zi cu zi, e cel mai potrivit cadou pe care i-l pot da. Si totusi, nu reusesc sa i-l ofer mereu, desi, pentru mine si pentru ea, tare as mai vrea. O vizita sau un telefon in fiecare zi – asta o fac de cativa ani fara exceptie si tot in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca o mai am si il rog sa mi-o mai lase, ca nu sunt pregatita sa ma descurc in lume fara sentimentul ca, orice mi s-ar intampla, ma pot intoarce sa imi pun capul pe pieptul ei sa plang, daca asa imi vine, pana cand poverile mi se par mai usor de purtat.
Mamei ii ofer flori mereu, multe flori, si stiti de ce? Pentru ca in mod absolut magic si uimitor, are un talent aparte de a le ingriji si in casa ei orice floare rezista cel putin o luna. Poate sa para banal pe post de cadou, dar spuneti-mi voi daca stiti pe cineva la care un buchet parfumat daruit tine mai mult de patru saptamani. Recordul a fost de 7 saptamani, pentru o orhidee primita cadou de 1 martie, ceea ce mi se pare de-a dreptul miraculos. Se facuse primavara de-a binelea, eu ma pregateam deja de vacanta si la ea in vaza inca rezista o floare alba, daruita de Martisor.
Viata ne pune de nenumarate ori in situatia de a face cadouri, dar, pentru a alege ceva cu adevarat potrivit, nu ar trebui sa le privim ca pe niste daruri, ci ca pe simboluri. Nu oferim ceva material pentru o ocazie oarecare, ci ii punem in fata un simbol a ceea ce omul respectiv inseamna pentru noi.
