Nu am ascultata prognoza meteo cand am plecat in delegatie si de fapt, marturisesc, nu o ascultam niciodata. Pe nici un fel de vreme nu simteam ca trebuie sa impart cu soferul responsabilitatea drumului, locul meu era mereu in dreapta. De data asta soferul era G., coleg de suferinta, de multinationala si de colindat tara, etern vecin pe holuri de hotel luxos in care invatasem sa ne simtim acasa.
Cand am iesit din Brasov eram deja in intarziere, asa ca piciorul care apasa acceleratia mi s-a parut ferm si barbatesc, la fel ca si asumarea raspunderii pentru timpul nostru, pentru vietile noastre. Muzica se auzea vesel, glasul meu de vrabie guresa o acoperea pe alocuri. G. zambea in tacere, jumatate de zambet spre mine, jumatate cu privirea in fata, fara sa ma intrerupa. Asa era el, un urs taciturn, dar galant.
Nu stiu cand i s-a stins zambetul, nu stiu cand masina a intrat intr-un bulgare de ceata. Parea ca am aterizat pe nestiute in zona crepusculara si inotam orbeste, fara sa stim unde e limanul. Stiam numai ca suntem pe serpentine, ca zona e periculoasa si ziua in amiaza mare, nu doar cand spargi bezna cu farurile. Si mai stiam ca, pret de multi kilometri, nu putem opri niciunde, in afara de, fereste Doamne, rapa care se casca in stanga noastra.
Vrabiile gurii mele au amutit. G. conducea in arcuri largi, incordarea ii smulgea din piept un gafait surd si ii brazda in colturi de frunte cate un sant fin prin care cobora o picatura limpede si rece de sudoare. Mana lui inclesta volanul, iar masina se supunea cu un marait de roti, ca un leu in fata unui dresor abil. Alunecam, kilometru dupa kilometru, masina – silueta greoaie in laptele rece al cetii, noi – doua naluci intr-o cursa infernala.
Respiratia noastra aburea geamurile dinauntru, ceata le vatuia pe afara. Parfumul lui se amesteca cu al meu, parfum pe care n-o sa il uit vreodata pentru ca de atunci si-a pierdut numele dat de creatorul sau si a devenit parfumul cetii insasi. Si atunci, acolo, plutind pe valurile de adrenalina pe care pericolul mi le pompa in vene, in loc sa ma sperii si sa ma gandesc la un posibil accident si sfarsit, nebuna, exaltata si iar nebuna, nu am putut face altceva decat sa ma imaginez facand dragoste cu el, salbatic, impartind o intimitate pe care ceata o incepuse si careia corpul nostru isi dorea sa ii gaseasca urmarea. Deveniseram amanti.
