…e ala care isi ia concediu nu de sarbatori, ci imediat dupa, cand altii revin la serviciu cu porcu’n mate si vinu’n nas. Nu ma refer la amaratii lucratori ai serviciilor care asigura asistenta non stop, ci la restul, gen corporatisti obisnuiti, care se lupta sa aiba timp inainte de sarbatori, gen 23, 24 sau 30, 31 decembrie ca sa isi poata fierbe sarmalele in liniste, ca alta treaba mai importanta nu au.Pe bune, acum, daca nu pleci din orasul de bastina si nici nu ai ghinionul sa lucrezi chiar in ziua de Craciun sau in dimineata de Anul Nou, restul zilelor, adica cele care preced sarbatorile, chiar nu conteaza. Ca inainte de sarbatori majoritatea companiilor (care nu lucreaza cu publicul, ca pe alea le-a luat dracu’) sunt mai permisive si toti sefii de departament aproba program redus, pe care il mai reduci si tu suplimentar, ca bossul nu o sa aiba inima sa te certe tocmai de sarbatori, dupa ce ti-a tinut discursul cu the christmas fucking spirit. Iar daca nu iti reuseste chiuleala, oricum pierzi timpul lancezind, ca doar nu o sa te spetesti pe final, doar ai auzit de mic copil ca porcu’ nu se ingrasa in ajun.
La noi la job s-a negociat la greu pentru zilele libere dinaintea Revelionului sau a Craciunului si vorbesc in calitate de cunoscator, ca m-am numarat printre castigatorii uneia dintre perioade. Si ce mare branza am facut cu victoria asta grandioasa? Am fiert la piftie pana cand bucataria mi-a devenit sauna cu aroma de usturoi si am taiat la salata de boeuf de parca era ultima pe care urma s-o mai mananac tot restul vietii mele, am migalit la un tort care a avut in final gust de carton indulcit si pe urma am mancat de ciuda la greu din toate preparatele, ca doar muncisem la ele, nu era sa le arunc. Ulterior, m-am intors la job printre fete la fel de incruntate ca a mea, intrebandu-ma unde naiba si cum s-au dus sarbatorile astea. Ce mare nenoricire era daca nu as fi fost libera? Daca nu castigam negocierile? As fi renuntat la piftie si as fi taiat numa’ un cartof si doua muraturi pentru salata boeuf, daca apucam sa le cumpar si pe alea, evident. Ma duceam in vizite pe la neamuri, ca in vizite de sarbatori tot omul te pune la masa, nu ramaneam flamanda nici intr-un caz. Si dupa, cand toata nebunia cu revelionul si alea alea ar fi trecut, mi-as fi luat de ciuda vreo doua trei zile de concediu fix dupa sarbatori, uite asa, de-a naibii. Iar azi, cand toti corporatistii se intorc imbuibati la job cu sictir maxim pe moaca, eu ma hlizeam la zapada de afara, asta dupa ce dormeam ca vaca pana la 10.
In loc de asta ce am facut? M-am trezit plina de spume, mi-am tras in graba niste haine fata de care mai sifonata nu era decat mutra mea, am iesit intr-un ger de crapau pietrele, am alunecat pe gheata si apoi m-am udat la picioare in mocirla, am injurat traficul, m-am inghesuit in metrou la un loc cu alti norocosi ca si mine, care mureau de nerabdare, sunt sigura, sa ajunga la job. La serviciu am preluat si sarcinile colegei mele, care a fost doar aparent mai putin norocoasa decat mine cand a pierdut la minunata negociere de care va vorbeam mai devreme, asa ca si-a luat liber dupa, nu inainte si, in concluzie, la faza cu treaba, nu am terminat-o nici pe a mea nici pe a ei, asa incat nu mi-a ramas, la ora 5, decat sa imi duc sictirul si acasa. A dracu’ o fi aia care isi mai ia teapa si de Paste, sa ma umflu eu ca un cozonac daca nu am invatat o lectie sarbatorile astea!
