Biroul nostru este un camp de batalie. Se prea poate sa se planteze si masinarii infernale, nu pot fi sigura, pentru ca sunt prima care pleaca acasa, la final de program. Vin dimineata tot prima si gasesc, pe mailul comun, mesaje bomba trimise de colegii mei la ore ametitoare din seara, la care, e drept, si eu munceam, dar de acasa.
Nu voci, tipete. Colega din dreapta are un ton natural mai ridicat, nu are biata fata nici o vina, ca la urechi controlul de la medicina muncii nu a depistat nici o eroare. Cea din fata drepta adora sa povesteasca despre tot ce i se intampla, despre prietenele ei si sotii lor si soacre si ce li s-a intamplat incepand cam de la primul descalecat, mereu imi spun ca ar fi o bloggerita minunata, una ca asta nu ramane niciodata fara subiecte. Nu tipa e drept, decat in clipa in care nu reuseste sa se faca auzita din cauza zgomotului de fond. Ca si noi, ceilalti, de altfel.
Pe langa toate astea asta mai sunt utilizatorii, clientii nostri, cei pe care trebuie sa ii ajutam. Pentru cei mai multi dintre ei, notiunea de helpdesk este un fel de panaceu universal, un fel de google uman, inchis intre patru pereti, iar faptul ca unul te intreaba despre o aplicatie uzuala de lucru care s-a blocat, iar peste 2 minute altul iti cere numarul de telefon de la pompieri sau compozitia textila a sosetelor de tenis, e ceva uzual. Si, fireste, uzeaza. In asemnea conditii, nervii scapa din piuneze adeseori si da, cum spuneam…biroul nostru devine camp de batalie. Ne luam unii de altii din prostii, tensiunea aceea trebuie sa se descarce cumva, ca doar nu o sa o luam acasa, iar pana la pensie, mai e vreme destula, slava Domnului!De la o vreme, cand ne incaieram ca la usa cortului, purtati de nervi si stres si sentimentul ca fiecare e mai atent, mai eficient sau pur si simplu mai rotund decat celalalt, sefa ne tot promite ca urmatorul team-building nu o sa se mai desfasoare in relaxante hoteluri la munte, ci va fi intr-un spatiu gen ruina de fabrica sau unitate militara si o sa ne puna fundurile la bataie. La propriu, adica o sa ne puna sa ne jucam airsoft. Si la cum o cunosc, o sa se tina de cuvant.
Ei, uite de asta sunt eu in stare sa ma ridic din pat dimineata si sa imi mut fizicul pana la multinationala mea iubita: pentru ca am o sefa beton. Adica serios, ideea de team-building cu airsoft suna exciting sau cel putin asa mi-am spus eu, imediat ce am aflat cu ce se mananca.
Airsoft-ul reprezinta exact combinatia ideala intre sport, relaxare si divertisment. Este un joc cu tenta militara care se desfasoara intr-un cadru organizat si un perimetru gen fabrica sau unitate militara abandonata. Combatantii, organizati in doua echipe, folosind costume speciale de protectie (echipament de airsoft cum se poate vedea si in imaginea alaturata) si replici ale armelor veritabile, (asa numitele arme de airsoft, care trag cu bile) simuleaza un conflict care poate sa varieze de la eliminarea integrala a adversarilor, capturarea steagului, la plasarea sau dezamorsarea de bombe.
Utilitatea lui intr-un team building al unei companii ca a noastre consta atat in eliberarea de energie, cat si in directionarea abilitatilor fiecarui membru al echipei catre zona in care ele pot fi valorificate mai bine. Unii sunt strategi, altii au capacitate mare de efort sau prezenta de spirit, atentie distributiva. Dar toti, absolut toti, trebuie sa aiba fairplay, dat fiind ca bilele cu care iti elimini adversarul nu lasa urma vizibile, iar lovitura este valida numai in momentul in care victima o confirma. Pana la urma aceste este scopul si esenta unui team-bulding, nu?
In materie de airsoft, Romania a luat ( ce ma mir!!!) startul mai tarziu, dar s-a grabit sa recupereze repede, astfel incat nu au intarziat sa apara magazinele de profil cu nume gen Airsoft6, si produse gen incarcator mid -cap amintind de Rambo, sau mai bine de MI6, celebra agentie britanica. Acestea nu doar comercializeaza pistoale de airsoft si accesorii, dar asigura si service pentru replicile defectate in timpul bataliei si nu ma indoiesc ca un magazin de airsoft serios ar gasi resursele necesare pentru a oferi consultanta unor traineri care sa organizeze un team-building ca al nostru.
Stiti de ce idee mi se pare mai mult decat buna? Pentru ca in sfarsit expresii folosite frecvent la noi la job, de genul ma enervezi de-mi vine sa-ti crap capul vor avea o finalizare amuzanta si complet nepericuloasa, dovada ca victima va trebui sa o confirme. Fair-play, nu?
