Sunt o dezordonata prin definitie. Probabil pentru ca am fost copil unic si am avut camera mea in care puteam sa aranjez totul cum voiam . Posibil pentru ca mereu aveam altele mai importante de facut. Cel mai sigur, pentru ca am eu talentul asta sa ascult mereu ce zic altii si la final sa fac asa cum vreau eu, lucru care a intrat un pic in contraadictie cu educatia pe care mama s-a straduit sa o sadeasca.
Totusi vine un moment in care se intampla sa constati ca…ordinea in jurul tau inseamna ordine in ganduri. Si sa o cauti.
Puteti rade de mine daca vreti, dar in seara asta pe cuvant de onoare ca am exersat. Am descoperit videoclipul de mai jos si nu am crezut ca functioneaza faza asta cu impaturirea, dar am fost suficient de curioasa cat sa incerc. La prima impaturire nu mi-a iesit nimic, gresisem ordinea miscarilor. La a doua, a iesit un pic cam ravasit aranjamentul meu, dar de la la treilea incolo am strigat: Evrika! Si mi-am dat seama ca nu abilitatile de a face singura curatenie in dulap imi lipsisera, ci exercitiul.
