Cum te vad altii?

in-oglindaDe cate ori avem ocazia sa ne vedem din afara, sa aruncam un ochi fugar macar in oglinda in care ne vad altii? Prea rar, as spune. Purtam in minte propria imagine despre noi insine si o ridicam la rang de adevar. Spre exemplu eu, cu ceva timp in urma, povestind cuiva nu mai stiu ce am spus, in graba descrierii “asa incat, o pustoaica asa cum sunt eu…” Interlocutorul meu si-a ridicat o spranceana absolut spontan, a modelat gura in ceva care nu am reusit sa definesc daca era amuzament sau mila si a zis: cand te-ai uitat ultima oara in buletin?

Cum interlocutorul era mama din dotare, singura persoana din lume care, in ceea ce priveste fiinta care sunt si judecatile de valoare despre aceasta, o nimereste de-mi sar fulgii, am tacut. Aveam pe atunci vreo 34 de ani. Scena mi-a ramas in minte pentru ca m-a socat. Din nici un punct de vedere, la moemntul acela nu aveam motiv sa ma consider pustoaica. Fizic, aratam a ditamai elefantul la maturitate, n-aveam nici cosuri si nici naivitati de adolescenta, chiar reuseam pe alocuri sa emit judecati rezonabile. Si totusi….ma gandeam la mine ca la o pustoaica.

Ca discutia anterioara m-a adus cu picioarele pe pamant si nu stiu daca as fi vrut, aia e alta poveste. unde vreau sa ajung? Vreau sa ajung la un mesaj pe care l-am primit de Revelion de la un om care foarte probabil nu ma citeste, dar cu care mi se intampla sa lucrez din cand in cand…mai exact zilnic. Imi e coleg de serviciu, il ador pentru motive extrem de subiective si ma calca pe nervi periodic (ca e Taur, ca mine), asa ca ma straduiesc sa i-o arat cat mai putin.

(redau textul)

Pentru artista din tine, multe metafore si hiperbole in 2014.
Pentru femeia din tine, nopti nedormite si tripleti.
Pentru colega din tine, mai mult zambet si…respira adanc inainte de a te incrunta din vorbe….

Ei, bine va rog sa ma credeti ca nu am stiut precis daca sa rad sau sa plang. Clar veneau amandoua, si rasul si plansul, peste ochii mei in clipa in care silabiseam mesajul si intelegeam printre cuvinte ca am lasat, mai mult decat ar fi trebuit, ca amarul meu sa influenteze prezenta care sunt pentru cei din jur. Oamenii cu care lucrez ar putea sa imi fie foarte usor prieteni, daca i-as lasa. De ce nu fac asta? Pentru ca simt ca mi-as duce si acasa serviciul si as minimaliza si mai mult biata mea viata personala, inghesuita intre jobul oficial si cel de pe blog (ultimul la care m-am inhamat de buna voie si nesilita de nimeni). Dar nu am realizat pana la momentul acelui SMS felul in care las sa fiu vazuta intr-unul din locurile in care imi petrec cel mai mult timp din viata.

Asa ca, atunci si acum, am hotarat sa fiu mai buna in noul an. Mai toleranta in prumul rand. Sa dau voie celorlalti sa fie slabi, daca asa i-a lasat Dumnezeu, sa incerc macar sa nu ii detest, chiar daca slabiciunea lor imi face mie zilele cumplite. Cand rolul tau e sa ajuti, pentru cel care apeleaza la tine ajutorul nu e mare sau mic, nu se masoara pe nici o scara, devine alb sau negru.

Si nu tin teoria asta ca sa demonstrez ceva, ci pentru a-mi spune mie insami ca orice schimbare as face, ar trebui sa o fac pentru starea mea de bine personala, pentru propriul meu echilibru. Care exista atunci cand sunt utila, cand oamenii imi multumesc, cand ceea ce fac eu conteaza si nu ar putea fi facut la fel de bine de altul.

14 COMENTARII

  1. La multi ani, Dana! Sa iti fe anul care abia a inceput, la fel de frumos precum iti sunt gandurile si focul ce arde in inima ta!
    Ai primit un SMS scris cu dragoste de la cineva care tine cu adevarat la tine. Si eu eram preocupata cum ma vad altii, pentru ca am avut astfel de revelatii si am fot suprinsa. Chiar si cand scriu, cer parerea unora si ma intereseaza opiniile reale ale cititorilor, tocmai pantru a simti ceea ce percep ei citind povestirile mele. Pana la urma, avem nevoie unii de altii, pentru ca ne oglindim unii in altii. Petre Tutea spunea ca omul nu se poate autodefini. El are nevoie de ajutorul semenilor sai. E nevoie sa se raporteze la ceilalti, inr-un fel sau altul.

    • La multi ani, draga mea! Ai sintetizat in cateva cuvinte cam tot ce am simtit si fata de om si fata de mesaj si surprinderea a fost mai mult fata de orbirea mea…pentru ca m-am recunoscut in textul acela….asa cum sunt, uneori rautacioasa si imperfecta….Asa ca imi propun sa elimin macar rautatea….

  2. mesajul este unul aparte. care a fost gândit pentru tine şi nu stereotip, la grămadă. deci întâi ar trebui să-l preţuieşti. 🙂
    vârsta… este aceea pe care o simţi în tine. timpul care se adună nu este neapărat suma anilor pe care îi simţi, aşa că dacă te simţi puştoaică, fii astfel. râzi şi bucură-te.
    despre colegi ce să-ţi spun? vreme de 5 ani am făcut parte dintr-un colectiv nebun tare. deveniserăm atât de apropiaţi încât stăteam uneori peste program numai ca să râdem şi să povestim. un pumn de oameni de vârste diferite, de caractere diferite, pe care viaţa i-a risipit în cele din urmă. ce vreau să-ţi spun este că prietenia a rămas. mai ştim şi acum zilele de naştere ale celorlalţi, ne mai sunăm fără motiv, ne bucurăm să ne găsim în spatele unei ceşti de cafea. şi pot să spun că a fost un timp de aur… de nu ar fi fost astfel, nu am fi rămas prieteni, nu?

  3. În primul rând "La mulţi ani frumoşi şi sănătoşi", în al doilea rând, oamenii te văd aşa cu vrei tu să te vadă, aşa cum îi laşi tu să te perceapă. Şi cred că mesajul e personalizat fix pentru tine, nu văd nimci răutăcios, ci doar grijă, prietenie şi sinceritate.
    Mult zâmbet îţi doresc şi eu în noul an!

    • La multi ani si tie, draga mea.
      Ai dreptate, nu nimic rautacios in mesaj, nici nu l-am perceput astfel. Eu eram cea rautaciuoasa si cand m-am vazut asa in ochii unui om la care tin…nu prea mi-a placut…

  4. uite aşa o pereche de ochi în plus ne spune mai mult decât ne dorim dar ne face mai bine decât ne aşteptam. Să îţi fie anul aşa cum ţi l-a urat colegul Şi să zâmbeşti mai des. Ăsta e primul lucru de făcut. Apoi celelalte vin de la sine.

  5. Cum suntem văzuți de alții depinde în parte de modul în care se văd pe ei înșiși, fiindcă nu ne pot privi prin alți ochelari decât cei pe care-i folosesc de obicei.

  6. Purtam in noi doua imagini diferite: cea perceputa de ceilalti si cea perceputa de noi. Cea perceputa de ceilalti are N variante pentru ca fiecare interpreteaza in functie de propriile-i repere. Nu stiu daca ai avut vreodata ocazia sa participi la o analiza 360°. Este o experienta … inspaimantatoare. Dar foarte educativa. Iti doresc un an 2014 cel putin la fel de bun ca 2013. Pentru ca stiu ca ti-a placut 2013. Sa ne citim cu placere !

  7. Si eu am acelasi sentiment, ca la job nu ma port cu cei de langa mine asa cum ar trebui si ca nu-i las sa ma vada asa cum sunt si mi-am propus sa schimb asta. Sa vedem daca imi iese.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here