E vorba de emisiunea pe care a lansat-o, adica Brandu lu Chinezu (sursa foto, de altfel), de a carei aparitie am fost surprinsa, recunosc. Imi propusesem sa imi notez si sa ma uit de cand s-a lansat, insa am uitat. Si butonand intr-o seara telecomanda, dau pe LookTV si ma loveste brusc sentimentul de familiar, ca si cum ti-ai vedea pe neasteptate un vecin, un amic vorbind la televizor. Am avut o secunda de ezitare pana m-am dumirit. Si mi-am amintit.
M-as fi asteptat, e drept, ca emisiunea lui Chinezu sa fie una despre bloggeri, date fiind indeletnicirile pe care i le cunoastem – eu si cei ca mine, din bloggerimea de rand- in on-line (adica blogurile proprii si proiectul Blogal Initiative de concursuri pentru bloggeri), respectiv aria in care mintea mea si-l imagina. M-am inselat: si-a largit cumva sfera de interes anuntand o emisiune in cadrul căreia vor fi invitati oameni cu un brand in spate, oameni cu povesti frumoase, oameni care stiu că succesul nu vine peste noapte. E de presupus ca vor aparea in emisiune si bloggeri, cei care au stiut sa creeze in jurul numelor lor o poveste care sa se incadreze in aceste coordonate declarate. Marturisesc ca as fi urmarit macar o editie-doua si daca ar fi fost despre masini cu tractiune integrala, pentru ca asa cum se vede de la mine, Chinezu’ insusi este un brand caruia merita sa ii acorzi (cel putin) o sansa asa, pe neve.
Dat fiind ca randurile de mai sus reiau o stire care, de altfel, a si inceput sa se raceasca, haideti sa va spun si o parerea personala. Si subiectiva si ce mai vreti voi.
Chinezu nu e om de televiziune, zic eu. Dar nu este in sensul acela bun si placut, al normalitatii prezentei lui pe sticla. Are invitati, dar nu pentru un interviu clasic, ci pentru o discutie, in cel mai autentic si amical stil. Nici un accent insinuant in intrebarile lui, nici o jena mimata in raspunsurile invitatilor. Pana si publicitatea e anuntata pe un ton care mie mi s-a parut usor de scuza, ca si cum ar sti cat de tare ne plictiseste. Nu ai sentimentul vizionarii unei emisiuni televizate, ci acela ca asisti la o conversatie intre doi cunoscuti si cauti cu ochii parca cestile de cafea din care te astepti sa soarba in timp ce isi deapana povestile. Si e placut sa asisti, chiar de pe margine. Invitatii vorbesc despre munca pusa in slujba pasiunii, munca ce i-a dus in locul in care altii inca viseaza sa ajunga, persoane echilibrate, impacate cu ele, nu rotunde de succes, ci mustind de pasiune frumos canalizata.
Brandu’ lu’ Chinezu’ sta sub semnul firescului, Cristian China Birta se cocoata pe un scaun si se instaleaza in postura omului obisnuit care, ros de aceeasi curiozitate ca si a noastra, a telespectatorilor, pune intrebari si i se raspunde la ele.
Voi ati urmarit emisiunea? Cum vi s-a parut?
