Daca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog…

superblogDaca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog, as avea, jur, mult mai multa grija decat la prima sau a doua participare. Daca ar trebui sa o iau de la capat din nou, a treia oara, cu gandul de a obtine rezultate, as face multe lucruri la fe…si pe cateva altfel. Daca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog probabil ca…

 

  • asa cum a aspus si , Daniel Botea intr-o discutie pe grupul de pe Facebook, as lasa sa treaca o zi doua de cand s-ar lansa proba si pana sa ma apuc de redactat, timp in care ideile mi s-ar limpezi. Sau nu, dar macar sa le dau sansa sa o faca. Ca o cafea, pe care o lasi. dupa ce a dat in fiert, sa se decanteze putin inainte de a o turna in ceasca.
  • as evita povestile cu zane, imparati si feti frumosi, as uita ca binele invinge raul in istorisirea cu morala, ca la scoala generala. Nu as scrie versuri decat daca as fi sigura ca am mare talent la ele. Si poate nici atunci. In fond, nici Eminescu nu a fost apreciat la vremea lui…As merge mai curand pe mimarea experientei personale, pe un ton cald, de confesiune. Nu as ocoli autoironia moderata.
  • nu as uita niciodata ca scriu pentru a fi evaluata de un sponsor. Sponsor care isi doreste sa invalui cat mai original produsul lui in cuvinte. Produsul lui, experientele mele; produsul lui, gandurile mele; produsul lui. End of story.
  • as studia sponsorii si acolo unde ei se repeta in concurs, as analiza articolele notate peste 95 in editiile trecute. In afara de cateva cazuri fermecate, as avea sanse sa invat ceva de acolo.
  • as reciti articolul de cateva ori cu voce tare, chiar si dupa ce a fost postat pe blog. I l-as citi cuiva interesat cu voce tare si intonatie si in mod sigur as mai gasi ceva de aranjat la el, o litera scapata, o virgula alunecata, un inteles care nu pica fix cum era in capul meu, o repetitie enervanta. Apropo, eu inca mai gasesc pe ici pe colo asa ceva in articolele mele din Superblogul trecut si le-am citit de circa 20 de ori pe fiecare.
  • as incerca sa notez primele doua-trei idei care imi vin in minte. Si apoi le-as da la o parte. M-as gandi ca alea sunt alegerile cele mai simple, cele mai la indemana si probabil ca jumatate dintre concurentii probei, contracandidatii mei la mult dorita suta de puncte se vor opri la astea. Eu as merge dincolo de ele. Apropo, stiti cate legaturi cu melodia “Am doar 18 ani…” am intalnit in jurizarea la Toyota? Coplesitor de multe…Tin minte ca anul trecut, la proba cu Toyota Corolla, tot ce imi trecea prin minte era : “eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Mie si altor 100 de participanti. Cu tot respectul fata de Blaga, pe care cu tot sufletul l-am predat liceenilor pe vremuri…dar am ocolit-o.
  • m-as mai uita inca o data, dupa ce l-am scris, daca respecta cerintele. Se cere sa povestesc despre sandvich profile? Nu as povesti despre ce gatesc eu in general la o masa, chiar si una formata din sandvichuri, ci as detalia de ce X sandvich i se potriveste lui Y pe care il stiu eu si de ce, cu argumente, fireste, culinare. Ma intreaba cum vad sloganul “Go fan yourself?” As avea grija sa il includ cel putin odata mot a mot in context si cel putin inca o data intr-o traducere aproximativa, cu un ton alert si vesel, vesel, vesel. Si nu as spune nici o vorba despre cilidri, ambreiaj sau cutie de viteze…decat daca as reusi sa le fac metafore. Si as reusi.
  • nu as neglija deloc nici asezarea in pagina a articolului meu. L-as imparti in paragrafe, sa fie mai usor de citit, as alege litere nebolduite si as formata textul in asa fel incat sa nu arate zdrentuit pe margini, ci drept.
  • as cauta sa nu emit filosofii prea prea profunde. Daca cineva trebuie sa imi citeasca de doua ori un text pentru a-l intelege….ei bine, nu cred ca o va face. Poate numai in cazuri exceptionale si nu imi permit sa ma bazez pe exceptii.

Daca imi mai vin idei, am sa mai adaug. Nu as vrea sa credeti ca ma dau mare cu ideile mele. Dar totusi, sa recunoastem, cu modestia dusa pe coclauri, ca ele m-au dus la niste rezultate.