Daca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog…

superblogDaca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog, as avea, jur, mult mai multa grija decat la prima sau a doua participare. Daca ar trebui sa o iau de la capat din nou, a treia oara, cu gandul de a obtine rezultate, as face multe lucruri la fe…si pe cateva altfel. Daca ar trebui sa scriu din nou un articol pentru SuperBlog probabil ca…

 

  • asa cum a aspus si , Daniel Botea intr-o discutie pe grupul de pe Facebook, as lasa sa treaca o zi doua de cand s-ar lansa proba si pana sa ma apuc de redactat, timp in care ideile mi s-ar limpezi. Sau nu, dar macar sa le dau sansa sa o faca. Ca o cafea, pe care o lasi. dupa ce a dat in fiert, sa se decanteze putin inainte de a o turna in ceasca.
  • as evita povestile cu zane, imparati si feti frumosi, as uita ca binele invinge raul in istorisirea cu morala, ca la scoala generala. Nu as scrie versuri decat daca as fi sigura ca am mare talent la ele. Si poate nici atunci. In fond, nici Eminescu nu a fost apreciat la vremea lui…As merge mai curand pe mimarea experientei personale, pe un ton cald, de confesiune. Nu as ocoli autoironia moderata.
  • nu as uita niciodata ca scriu pentru a fi evaluata de un sponsor. Sponsor care isi doreste sa invalui cat mai original produsul lui in cuvinte. Produsul lui, experientele mele; produsul lui, gandurile mele; produsul lui. End of story.
  • as studia sponsorii si acolo unde ei se repeta in concurs, as analiza articolele notate peste 95 in editiile trecute. In afara de cateva cazuri fermecate, as avea sanse sa invat ceva de acolo.
  • as reciti articolul de cateva ori cu voce tare, chiar si dupa ce a fost postat pe blog. I l-as citi cuiva interesat cu voce tare si intonatie si in mod sigur as mai gasi ceva de aranjat la el, o litera scapata, o virgula alunecata, un inteles care nu pica fix cum era in capul meu, o repetitie enervanta. Apropo, eu inca mai gasesc pe ici pe colo asa ceva in articolele mele din Superblogul trecut si le-am citit de circa 20 de ori pe fiecare.
  • as incerca sa notez primele doua-trei idei care imi vin in minte. Si apoi le-as da la o parte. M-as gandi ca alea sunt alegerile cele mai simple, cele mai la indemana si probabil ca jumatate dintre concurentii probei, contracandidatii mei la mult dorita suta de puncte se vor opri la astea. Eu as merge dincolo de ele. Apropo, stiti cate legaturi cu melodia “Am doar 18 ani…” am intalnit in jurizarea la Toyota? Coplesitor de multe…Tin minte ca anul trecut, la proba cu Toyota Corolla, tot ce imi trecea prin minte era : “eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Mie si altor 100 de participanti. Cu tot respectul fata de Blaga, pe care cu tot sufletul l-am predat liceenilor pe vremuri…dar am ocolit-o.
  • m-as mai uita inca o data, dupa ce l-am scris, daca respecta cerintele. Se cere sa povestesc despre sandvich profile? Nu as povesti despre ce gatesc eu in general la o masa, chiar si una formata din sandvichuri, ci as detalia de ce X sandvich i se potriveste lui Y pe care il stiu eu si de ce, cu argumente, fireste, culinare. Ma intreaba cum vad sloganul “Go fan yourself?” As avea grija sa il includ cel putin odata mot a mot in context si cel putin inca o data intr-o traducere aproximativa, cu un ton alert si vesel, vesel, vesel. Si nu as spune nici o vorba despre cilidri, ambreiaj sau cutie de viteze…decat daca as reusi sa le fac metafore. Si as reusi.
  • nu as neglija deloc nici asezarea in pagina a articolului meu. L-as imparti in paragrafe, sa fie mai usor de citit, as alege litere nebolduite si as formata textul in asa fel incat sa nu arate zdrentuit pe margini, ci drept.
  • as cauta sa nu emit filosofii prea prea profunde. Daca cineva trebuie sa imi citeasca de doua ori un text pentru a-l intelege….ei bine, nu cred ca o va face. Poate numai in cazuri exceptionale si nu imi permit sa ma bazez pe exceptii.

Daca imi mai vin idei, am sa mai adaug. Nu as vrea sa credeti ca ma dau mare cu ideile mele. Dar totusi, sa recunoastem, cu modestia dusa pe coclauri, ca ele m-au dus la niste rezultate.

28 COMENTARII

    • Geordan, eu am mai spus treburile astea. Numai ca acum, citind ce se scrie si vazand nemultumirile legate de note…m-am gandit sa le repet. Dar ai dreptate, trebuia sa ma duca capul cat sa le repet mai la inceput.

  1. Sigur că atunci când ai un domeniu, automat, vrei să faci bani cu el și te înscrii la SB. Dacă ai un blog pe domeniul public, e un blog literar, cum e cel al meu și te înscrii la SB, n-o să te înscrii printre primii, fiindcă nu faci Recenzie produsului. Fiindcă, de fapt, dincolo de cerințe, ei asta vor. Pe de altă parte, faptul că, spre exemplu, la o firmă de ștampile iei notă mare și imediat, pt. un articol cu produse de epilat notă mică, scriind aproape în aceeași notă și în stilul tău "consacrat"( vorbesc de mine, firește!) îți relevă clar faptul că dincolo de geamul tabletei sunt 2 oameni diferiți, cu caracteristici și cunoștințe diferite, cultură, educație ș.a.m.d. Faptul că nu descriu cum scap eu de părul de pe picioare, decât așa cum am făcut-o, mi se pare de bun simț pentru cititorii mei. Desigur că nota o dă juriul, dar produsul, juriul ăla îl știe. Cititorii mei, nu. Și dacă știu produsul, totuși, posibil că nu știu firma. Deci, e firesc să vreau să le mențin atenția alor mei. Numai că așa, știu că nu voi câștiga FB în veci. Tu ai câștigat pentru că mergi pe stilul "jurnal" de dinainte de SB, pentru SB ai mai făcut doar niște adaptări din mers și e rețeta Câștigătoare, clar, sunt de acord cu tine. Uite, o să fac un experiment, sper să am timp. Îmi voi face un blog nou și o să particip cu el în primăvară, folosind stilul jurnal. Nu mi-am făcut de-acum, fiindcă m-am hotărât pe 1 oct. să mă înscriu și cum voiam la toate probele să scriu, n-am avut timp să bibilesc la altul, că sunt foarte mult timp la teatru, am două premiere și suntem în focuri. De-aia și scriu la prima mână, n-am timp să las la dospit, cum recomanzi tu. Oricum, eu zic totuși că se poate și ca eu să câștig SB cu stilul meu, da' peste vreo 20 de ani, :))

    • Mie imi place stilul tau si stiu ca si cititorilor tai le place. Dar putini te inteleg. Eu admir la tine o melodicitate pe care nu am mai gasit-o in alta parte si care imi ramane in minte, chiar si daca intelesul de dincolo decuvinte nu imi e prea clar. Numai ca una ca mine poate sa admire si ce nu intelege complet, pentru ca intelege totusi ca nu pricep pentru ca sunt eu mica si nu tu.

      Cu mare drag am sa urmaresc experimentul tau, iar pentru acum…ma uimeste mereu ca te inscrii desi stii ce si cum se va intampla. E si asta o incapatanare: sa vrei sa placi musai NUMAI pentru ce esti . Cred ca trebuie sa fii un pic geniu ca sa ai puterea asta. Eu nu il am, fara falsa modestie. Oricum ar fi, as vrea sa stii ca mi-a ramas drag si placut in minte, de exemplu…modul tau de a calcula distantele. Si ca l-am apreciat cu tot ce trebuie, cat am putut. Dar eu, draga mea frumoasa…eu te stiu si te citesc. Si nu imi e frica sa recunosc ca lucrul acela pe care nu il inteleg, lucul ala poate fi deasupra mea.

    • Anul ăsta m-am înscris doar pentru că îmi face poftă să scriu SB și blogul meu era " împărăția adormită", că frumoasa de mine nu mai găsea motive să scrie. Cine știe ce Moștenire va lăsa geniul de mine literaturii române : advertoarspoetica. :)) Fiindcă eu mă gândesc la produs ca fiind un cuvânt, care încape într-un text literar, fiindcă e un cuvânt. Eu mă încăpățânez cumva și pentru că publicitatea la noi, românii, e la pământ. Reclame nu proaste, ci mizerabile. Asta se întâmplă fiindcă ei tratează consumatorul ca pe niște oi, toate crețe și albe. Ori, bre, mai sunt și oi roz…știu eu o poveste frumoasă cu una. Consumatorul, sătul de atâtea oi crețe, crezi că se mai uită la ele? Nu! Se uită la o oaie roz, fiindcă e altfel. Plus că, avem de-a face nu cu un singur tip de consumator, ci cu diferite tipologii. În fine…abia aștept primăvara! 🙂

    • Alma: O idee bună asta cu blogul separat. Unul de concursuri, cu C sau P mare în header, scrise pentru sponsor. Păi nu?

      În ce privește publicitatea, în general producătorul va dori cât mai mulți consumatori, iar majoritatea este întotdeauna, prin definiție, mediocră. Deci și reclamele vor fi pe nivelul mediocrității. Poate exceptând produsele ce se adresează altui public.

  2. Ca de obicei sfaturile tale sunt foarte pertinente. Dar eu nu pot scrie ceva fie el produs sau serviciu. În principiu ar trebui să ne dea voie să testăm produsul înainte de a scrie despre el. A fost cazul de la Toyota unde nici măcar nu mi s-a permis să fac poze, darămite să urc în maşină sau să fac un mic test drive. Deşi era o zi a porţilor deschise şi le-am spus că vreau să scriu un articol despre Aygo. Motivul a fost halicinant după părerea mea. Acea zi era dedicată altui model şi în plus le trebuia aprobarea unui şef mai mare decât cel de la C-ţa.

    • Radu, ceea ce ceri tu este practic imposibil in unele cazuri. Nu ai cum sa testezi toate produsele. Cum ai testa o asigurare de viata, de exemplu? In plus nu e necesar sa testezi ca sa vorbesti despre ele. La Superblog ma refer. Citesti despre caracteristicile tehnice si iti imaginezi cum astea s-ar reflecta in mintea unui consumator multumit. Povestea ta cu Toyota, intr-adevar, e una aiurea tare, pentru ca tu le faceai reclama ambulanta. Cred ca au fost dusi rau. Oricum, nu asa se tine relatia cu cleintii, existenti sau potentiali, stim si noi. Pacat ca traim insa in Romania.

    • Sa afli informatii despre asta nu inseamna ca testezi. Da de acord, e mai mult decat nimic. Oricum, cu Hai Steaua sunt de acord total, nu doar partial. 🙂

    • Scuze, dar te contrazic. Şi o asigurare de viaţă poate fi testată. Te duci la ei la sediu şi întrebi despre ele (asigurările). Se presupune că ai deja informaţii despre bonitatea respectivei companii. Seară bună şi hai Steaua!!! 🙂

  3. Multumim de sfaturi, Dana! La unele dintre ele, cum ar fi "zdrentuirea" de pe margini, recunosc ca nu m-am gandit (nici nu cred ca am optiunea asta in blogger. Platforma aleasa gresit). Dar ma bucur sa vad ca nu sunt singura care se reciteste de multe ori dupa ce a publicat textul.

  4. Exact din motivele astea am simtit ca timpul nu imi mai e prieten pentru editia asta de SB. Pentru ca nu pot scrie asa, la prima mana, si gata, ii dau drumul. Scrierile trebuiesc gandite, cizelate, cercetat sponsorul, citit cerinta de 10 ori, asa cum spui tu.
    Imi plac si argumentele Olimpiei foarte mult.
    Sfaturile tale sunt de nota 10 Dana , mai ales pentru incepatori si ptr cei care participa editii la rand dar cu aceleasi rezultate, acelasi stil de text si aceeasi stare de revolta.

  5. Sfaturile tale sunt foarte utile, Dana. Fireşte că, ţinând cont de ele, nu putem avea decât de câştigat.

    Totuşi, în cele 3 ediţii (cu tot cu asta) ale SB-ului la care-am participat, au existat sponsori care notat cu 100 de puncte:
    – articole cu greşeli de ortografie şi punctuaţie şi/sau cu repetiţii supărătoare;
    – poveşti cu zâne, împăraţi şi feţi frumoşi;
    – versuri proaste/puerile;
    – articole scrise fără să stea ideile la decantat – am avut eu două (poezii), toamna trecută, şi au fost singurele la care-am primit suta de puncte 😀

    În concluzie, cred că sponsorilor ar trebui li se facă un instructaj! 😛
    Pentru că unii sunt sub orice critică, cum a fost în primăvară editura ALL. Eu, de exemplu, n-am făcut contestaţie la proba lor, dar, după ce au rejurizat totul, am primit 20 de puncte în plus (de la 60 la 80). Iar articolul declarat iniţial câştigător s-a ales cu vreo 20 de puncte în minus. E oare admisibil să greşeşti evaluarea într-un asemenea hal?

    • Matilda, tu ai obisnuinta scrisului, cum singura ai spus-o. Condeiul aluneca mai repede cand iti petreci viata printre carti si nu orice carti. Pe tine nu te consider etalon. La fel e cazul Soniei Spatariu care ne spunea ca ea scrie dintr-o rasuflare. Cred ca astea sunt exceptii si mie, zau, tot regula mi-o confirma.

    • Da, Matilda, e admisibil. Că, dacă nu era, nu se povestea.
      La proba de epilare ( 😉 ) a luat 100 de puncte un articol în care, fără cap, fără coadă se "pun bazele" unei istorii a epilatului. Deși, probabil, a folosit mai multe surse, nu se specifică pe nicăieri sursele (că nu cred că are doctoratul în epilat posesoarea blogului. Pe bune? Ăsta e nivelul la care trebuie să mă raportez? Adică, a fost creativă, nu? Deci, data viitoare eu scriu tot o istorie a epilării? Că, na, studiez sponsorul. 🙂

    • Am uitat ceva. Tema era " dacă n-ar fi existat epilarea". 😉 Articolul de 100 de puncte tratează existența ei. Înseamnă ca data viitoare nu mai citesc Enunțul probei. Scriu ce" vrea" Mușchii' mei. ;))

  6. Eu sunt de acord cu Alma. Notiunea de "creativitate" este foarte subtila la SB. N-ar trebui decat la adaptabilitatea la produs, nu la cerintele sponsorului. Asta e manipulare. Am scris despre asta pe bolgul discutabil. Atata vereme cat nu ai posibilitatea sa testezi produsul trebuie sa ti se dea oportuniattea sa ti-l imaginezi in felul tau, in stilul tau si nu in stilul sposnorului. Asta se cheama formataj.

  7. Mi-as dori ca superbloggerii sa ia aminte la cele spuse de tine in articol. Abia atunci lupta ar deveni interesanta. 😉
    Dupa cum stie toata lumea, eu ador scrisul almei ( ca si pe al Matildei). Este unica in blogosfera. Dar nu cred sa ajunga vreodata in primele pozitii ale clasamentului. Acelasi lucru si in cazul Danielei T.Normal ca sponsorii prefera sa premieze articole care sunt pe intelesul tuturor.
    Tare mult o apreciez pe Matilda, care poate scrie in asa fel incat sa nu faca rabat de la calitate si, in acelasi timp, sa fie pe placul sponsorilor care sunt mai dezghetati… 😉

    • "Daca scopul advertorialului este dictat de organizatia care il propune, forma va fi in armonie cu mediul de comunicare (publicatia in care apare). Cu cat reuseste mai bine sa se integreze cu stilul revistei sau ziarului, cu atat mai inalte vor fi nivelurile de acceptabilitate si credibilitate din partea publicului. De aceea e bine sa construiti fiecare advertorial pentru fiecare publicatie in parte la fel ca un articol."
      Citatul e de aici: http://www.ejobs.ro/cariera/sectiune-stdent/articol-TipsTricks/page-CE-SUNT-SI-CUM-SE-FOLOSESC-ADVERTORIALELE
      Cred sponsorilor le-ar prii să citească şi articolele de genul ăsta, dar, de fapt, vreau să spun că un advertorial bun/credibil trebuie scris în stilul blogului pe care e publicat. Stilul blogului meu (ca şi stilul meu, în general) nu e metaforic, fapt care ajută la SB! 😛
      Dar cititorii Almei şi ai Danielei ar fi probabil dezamăgiţi dacă ar găsi, pe blogurile lor, articole scrise în alt stil decât de obicei. Poate că nici nu le-ar citi. Şi ce rost are să scrii un advertorial pe care nu-l citeşte nimeni? 😀 Oare sponsorii îşi pun vreodată întrebarea asta?

    • Unii si-o pun. Uite, Delaco de exemplu si nu este singurul: a apreciat creativitatea, dar a facut in asa fel incat aceasta sa plece FIX de la produsul lor. A imaginat niste probe formulate in asa fel incat…creativitatea era singura unealta, singurul mod de a participa la ele.
      Multumesc mult, fetele mele dragi, multumesc pentru discutia care s-a creat aici si m-a pus si pe mine pe ganduri, desi credeam ca in materie de scris "la comanda" ele ( gandurile) imi sunt limpezi.

  8. Nu mai am rabdare si timp pentru Superblog. Ma rezum sa-l urmaresc. E bataie mare sa inteleg la editia asta? Nemultumiri? Mereu au fost… Faza e ca e atat de lung incat oricine are sanse daca e perseverent. Intre prima proba si a zecea sa spunem, clasamentul este incredibil de schimbat. Daca eu le-as da un sfat ar fi sa scrie la toate probele!

    • Eu cred ca e bataie ca intotdeauna. Dar cunt multi concurenti la prima participare si am vrut sa ajut. Faza cu perseverenta este geniala. Ai mare, mare dreptate.

  9. Citit, băgat la cap, dar greu de concurat cu atâtea minți luminate (ador și eu scriiturile Matildei și ale Almei!), dar e greu și să te potrivești cu gusturile juraților.
    Una este alta, SB este un experiment pentru mulți! 😉
    Succes!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here