viata-dupa-moarteDiscutie inteligenta in liftul companiei ieri dimineata.

Ce faci?
Mi-e somn...
Nu te-ai odihnit azi noapte?
(Ce odihna, ca mie nu imi mergea nu stiu ce pe blog si eram fiarta). Tare:
M-oi odihni dupa ce oi muri…sper.
Oare?
Da…e drept, numai daca viata asta este sfarsitul. Dar daca mai urmeaza una? Si daca imediat ce am duc de aici, ma nasc din nou, fara sa mai am timp de gandire sau de odihnit oase batrane? Pai cred ca in cazul asta o sa fiu asa de bucuroasa, ca o sa uit de oboseala. Si oricum, cat esti bebelus dormi, mamanci si  urli, nu neaparat in aceasta ordine.

Daca mai e ceva dupa asta, daca mai e o viata, nu-mi pasa ca nu iau nimic cu mine, ca uit toate experientele, oricat mi-ar fi tabacit fundul aici. Sunt absolut convinsa ca voi avea macar o fractiune de secunda de constienta intre ele, o clipita nebuna in care sa ma bucur ca mai am sansa de o lua de la capat si infumurarea sa cred ca am sa o duc la bun sfarsit ceva mai bine de data asta.

A, si, Doamne, sau Tu, oricare esti pe acolo pe Sus. Nu ai putea sa faci in asa fel incat sa ma nasc intr-o tara cat de cat mai civilizata?

4 COMENTARII

  1. eu cred dimpotriva. ca bebelusii gandesc mai mult decat noi, oamenii mari. somnul lor e o aparenta, o tacere pentru a nu spune lumii ceea ce aduc cu ei de dincolo. iar intre timp uita… profunde ganduri te mai bantuie si pe tine Dana Ş=

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here