Slabitul, mai ales cand vorbim de un numar mai mare de kilograme, nu 2-3 acolo, inseamna un efort de vointa, o incercare extrem de dificila, pe care nu reusesc sa o duca la bun sfarsit foarte multi. Ce sa fac, nu ma pot abtine, enunta o groaza de femei, pe post de scuza. Of, daca ai putea sa comanzi corpului sa nu mai ceara de mancare, ar fi fenomenal. O comanda inserata undeva, printre neuroni si gata cu foamea. Genial, nu? Dar aproape imposibil (zic aproape ca exista totusi o serie de medicamente care te ajuta sa faci chestia asta).
Sigur, exista si cai mai scurte de a slabi si pentru a avea o silueta armonioasa si aici ar trebui sa discutam despre avantajele liposuctiei sau ale micsorarii stomacului pe cale chirurgicala, dar pentru ca subiectul este prea vast, ii voi dedica un articol separat. Important sa stii este asta: nu vei gasi solutii minune, in batalia cu kilogramele, adevarata solutie esti tu, cu mintea si vointa ta. Interventiile chirugicale nu iti vor da nici ele, pana la urma, comanda magica de care vorbeam mai devreme, indiferent cat ai plati. Discutam cu unul dintre prieteniii mei care a avut o asemenea intervenite si imi povestea cum poate fi pacalita povestea cu taierea stomacului, daca vrei: numai mananci la fel de mult, dar inlocuiesti cu alimente sau lichide care au, intr-o cantitate mica, o concentratie calorica mare, gen ciocolata sau bauturi energizante. Tocmai de aceea, o clinica serioasa, cum este cea de aici de exemplu, chiar refuza interventiile chirugicale de eliminare a grasimii pentru persoanele supraponderale si lucreaza numai in zonele predispuse la acumulari ereditare, care nu pot fi eliminate nici prin dieta sanatoasa, nici prin sport.
Daca excluzi, dintr-un motiv sau altul, caile mai scurte de mai sus, cu ce ramai? Pai…mai ramai cu ceva: cu cei care tin la tine. In lupta asta, desi este a ta, nu esti doar nu. Sau, cel putin, nu ar trebui sa fii doar tu. Bataliile mari nu au fost castigate de un singur razboinic, ci de eforturile unei armate carer aveau in frunte un Ahile.
Asadar, cine te poate ajuta si cu ce? Ar putea sa fie…
- Sotul care nu iti mai cere, o perioada, sa faci mancarurile care iti plac cel mai mult, ca sa nu iti fie pofta. Eventual, intr-o lume ideala, iti preia chiar o parte din sarcinile gastronomicesau mananca, alaturi de tine, piept de pui la gratar cu trei fire de salata verde fara ulei.
- Tot sotul care nu te lasa sa iesi din casa pentru cumparaturi fara sa mananci. Cand esti infometata, tinzi sa cumperi o gramada de prostii de mancare, din alea care ingrasa. Si sa le si consumi.
- Colegii care renunta sa mai manance in birou si coboara la sala de mese, ca sa nu iti faca pofta.
- Parintii/bunicii care, atunci cand vin in vizita, nu iti mai aduc prajituri de casa, ci fructe proaspete.
Cam asta despre pofte. Ce ne facem insa cu foamea, cu obisnuinta de a manca exagerat?
Multa lume spune ca e nevoie sa mananci putin ca sa slabesti. De fapt, nu e corect. Pentru a slabi trebuie sa mananci mai putin decat consumi. Asa incat, daca nu vrei sa mananaci mai putin, e nevoie sa gasesti metode de a consuma caloriile pe care ti le-ati administrat. Si aici intervin tot ajutoare, fiecare in felul lui. Puteti sa va alegeti, dupa caz:
- Prietena cea mai buna care trage de tine sa mergeti la sala.
- Iubitul care, in loc sa ta invite la film, te ia la plimbare in parc.
- Mijloacele de transport in comun din oras, care, in stransa colaborare cu lucrarile efectuate pe strazi si neterminate cu anii, duc la linii de tramvai suspendate si o aglomeratie in autobuze, de iti vine sa o iei pe jos 2-3 statii, ca tot in acelasi timp ajungi, dar mai putin enervat.
- Seful care iti da atat de mult de munca incat uiti sa mai si mananci.
- Animalul de companie care alearga de bezmetic cand il scoti la plimbare si trebuie sa te tii dupa el, ca l-ai mai pierdut o data.
Solutii sunt si se pot aplica. Totul este sa gasesti momentul acela magic in care sa spui STOP, pana aici, de maine imi schimb viata. Iar maine sa nu tina de dimineata pana seara si atat.
