Marturisesc ca inainte de a ma apuca de scris, am cautat in dictionar cuvantul asta, declic, obsedata fiind de limba noastra cea romana,de gestul pe care il fac cu mouse-ul pe calculator si de reflexul care ma indemna sa il scriu cu k, adica declick.
DECLÍC ~uri n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declanșator. / déclic
Declic este ceea ce desparte in sens catusi de putin simbolic, a sti de a nu sti. Pana la el este bajbaiala, dincolo de asta e certitudine.
De ce ma trezesc uneori dimineata ca detin raspunsul la o intrebare care m-a chinuit zile intregi, raspuns despre care la culcare nu aveam nici cel mai mic indiciu si care imi apare inca inainte de a ma spala pe dinti mai clar chiar decat propriul meu chip adormit in oglinda? Pentru ca in somn, cand tu te odihnesti, subconstientul tau continua sa caute solutii la problemele pe care i le-ai ridicat si, cum nu mai e atat de solicitat ca atunci cand esti treaza, le gaseste mai repede. mi-a explicat o domana pshilog, prietena a mamei mele. Nu am stat sa studiez cat adevar sau psihologie e in explicatia ei, am acceptat-o de-a dreptul pentru ca mi se parea logica si imi convenea.
Declicul este revelatia, in sens profund uman si fara pretentii de literaturizare. Inpiratia in care muza esti chiar tu.
Ce mi se pare interesant la acest fenoment este nu raritatea lui, ci declansarea brusca. Ireversibilitatea. Acum tii in mina pistolul, acum te-a impuscat in cap. Scuzati, nu am vrut sa fiu morbida.
