bacau1Am aflat tot ce trebuia despre barbati si hoteluri, dupa ce mi-am petrecut cativa ani buni din viata prin paturile lor, dupa cum mi-o cereau jobul sau poftele. Dar pentru ca de barbati am tot vorbit, azi am sa povestesc cate ceva despre hoteluri, casele mele de imprumut.

La Iasi aveam camera sus, la etajul 12 al hotelului Unirea, mereu aceeasi, rezervata din timp, cu ce vedere la piateta din fata, unde porumbeii isi gangureau in fiecare zi iubirea. Sau poate era foamea, nu am reusit sa fac diferenta, dar mi-am spus ca nu e mare lucru, pana la urma dragostea trece prin stomac, nu-i asa?
Apropo de stomac, cele mai bune ciuperci pe gratar le-am mancat acolo, iar dupa o delegatie in care, la dieta fiind, nu folosisem in nici un fel bonurile de masa care erau incluse in pretul cazarii, am hotarat sa cumpar cu ele cateva sticle de vin moldovenesc. Sa va mai spun ca a fost unica si singura data cand s-a luat curentul exact inainte de a pleca eu catre gara si liftul hotelului a sucombat, drept care am tarat (e drept, la vale) 12 etaje plus mezanin, trolerul plin jumatate cu haine si jumatate cu sticle? Culema este ca nu am spart nici una, dar am ajuns jos ametita de parca le bausem pe toate.

La Braila am avut o camera care semana cu un fel de hol sau garsoniera confort trei, din pat saream direct pe buda, dar nici ca mi-a pasat, pentru ca beneficiam de o terasa de trei ori mai mare decat camera in sine, cu vedere la o Dunare de care m-am indragostit iremediabil

La Predeal ceream mereu o camera orientata spre gara, ca sa aud mai bine trenurile. Toata lumea se ferea de asemenea pozitii, eu le ceream. Camera 512, nu o sa o pot uita, poate pentru ca am petrecut o data sapte saptamani acolo, o delegatie cat o viata, in care m-am indragostit copilareste, am iubit ca o nebuna si am fost parasita ca orice alta muiere naiva care se crede unica in categoria ei.

La Satu Mare stateam intr-o mansarda, cu o singura fereastra in acoperisul inclinat, exact deasupra patului, ca visele sa poata sa se inalte slobod spre cerul inalt. Ar fi fost aproape de magie daca ar fi nins si fulgii s-ar fi topit sub ochii mei pe sticla calda, dar, din pacate, nu am prins nici macar fulgii de plop, ca am nimerit pe acolo numai in iulie si august.

La Buzias nu aveam ce sa fac altceva decat sa dorm, asta cand nu ma hotaram sa ma imbrac frumos si sa merg la masa de seara, care se servea la un alt hotel din apropiere, in holul caruia ofeream onduleurile carnii mele tinere privirilor generatiei a treia si a patra-plus de mosuleti aflati la tratament. Eu radeam, ei radeau. Viata parea lunga, din orice parte am fi privit.

La Paltinis savuram mirosuri. Lemn de munte ud, aroma de cafea risipita in racoarea diminetii, piatra neslafuita, noapte mormantala, tequilla in bucatarie cu bucatareasa, pana in zori, tacere care imi spargea timpanele. Of, tinerete…

La Eforie ajungeam intodeauna la mijloc de mai si delegatia imi fierbea in vene sangele rascolit catre vacanta care nu mai venea. Ma intorceam mereu visatoare, cu sentimentul ca am ratat ceva, dar nu stiam niciodata sa explic ce. Ratam de fiecare data vara….

La Bacau am avut cea mai stralucitoare din toate imaculatele lenjerii pentru hotel care au alunecat pe pielea mea de calatoare, intr-o camera care, amestecand auriu aprins cu violet stins, m-a facut sa ma gandesc la o incapere de printesa…sau la o locatie de videochat. Am iubit Bacaul, cu strazile lui drepte pe care nu puteai sa te ratacesti nici daca ai fi vrut, l-am iubit pentru ca semana cu un Bucuresti in miniatura si am reusit sa plec de acolo cu fantezia implinita de a-l fi batut cu pasul.

Intre toate aceste drumuri insa, cel mai important stiu ca a fost faptul ca ma simteam vie, vibranda. Suierul ascutit al trenului, scrasnetul de roti al microbuzului, zvacnetul pripit al avionului decoland mi-au intrat in sange si au ramas acolo. Am fost, pe drumuri, mai mult eu decat in multe alte aspecte ale vietii mele si pe drumuri m-am pierdut pana cand scrisul m-a redat mie.

2 COMENTARII

  1. Nu stiu de ce, dar descrierea asta a ta cu camerele diferitelor hoteluri pe care le-ai populat pentru o perioada m-a facut sa imi fie dor, de duca, de aventura…Probabil nu acesta era scopul, dar…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here