Dependenta noastra de toate zilele

dependentaAm realizat nu mai stiu cand, am realizat ca nu suntem liberi, orice am face. Viata noastra este formata din mici obiceiuri, bune sau proaste, care ne inrobesc si ne conditioneaza activitatile de tot felul, ne reglementeaza prieteniile si ne condimenteaza timpul (liber). Poate ca nu ar trebui sa vorbesc despre ele folosind termenul dependenta, din cauza sensului puternic negativ pe care o cuvantul, dar in sinea mea stiu ca se apropie pe undeva de asta, intrucat numai gandul ca ele ar disparea, ca ar trebui sa renunt la ceva din ele, imi creeaza un disconfort aproape fizic.

Asa ca vin acum fata voastra, ca la intalnirile alcoolicilor anonimi, voi, cei mai drag public pe are l-am avut vreodata, sa va povestesc de dependentele mele. Nu singurul public, am mai avut elevii pe cand ma dadeam mandra in spectacol in fata catedrei cu ce stiu eu si cu ce pot sa ii invat pe altii, dar pot spune cu mana pe inima ca in blogging m-am simtit mai sincera (uneori ingrozitor de…ziceau unii) decat in orice alta ocupatie ce mi-a stapanit viata.
Sunt dependenta deci:
  • de cafeaua de dimineata si de tigara cu care o sorb insetata si vicioasa pe parcursul unei ore, ora mea de minune, ora mea intre zi si noapte, ora mea de povesti.
  • de mare, dar nu orice mare ci Marea Neagra de la noi. Subliniez, de la noi. Banal, ati spune, dar asa murdar si manelizat cum este litoralul nostru , eu il iubesc, mai ales cand ii descopar zone salbatice, doar cu nisip si piatra si valuri. Nu ma regasesc cand trec anii si nu o revad, chiar daca incerca sa ii faca concurenta aceeasi mare in Bulgaria, Turcia sau altele, care mai de care mai albastre si imbietoare  in Grecia, Italia
  • de reduceri, indiferent ca sunt la haine, alimente sau gresie de exterior, atunci cand vad semnul acela de procent care anunta bucurii pentru portofel, chiar daca nu am bani nici de un capat de ata, tot ma uit indelung si visez cum as profita eu de ele.
  • de Anatomia lui Grey cu personajele sale toate rotund si migalos construite, de replicile lor care imi suna in minte si mi-au tinut loc luni de zile de lectii de limba engleza, cele mai bune.
A, si incep sa fiu, usor usor dependenta de blogul asta. Si de voi, dragii mei, cei care veniti si va dati cu parerea.
Marturisesc in final in fata voastra ca ideea acestui articol nu imi apartine in totalitate, am citit un articol despre minunata dependenta a Petalei Calatoare si m-am recunoscut in el si am zis sa-l mai dezvolt.
Acestea au fost marile dependente ale vietii mele, nu ma grabesc sa ma adaug altele pentru ca simt ca adunand, le-as micsora cumva celor dintai, patru la numar, puterea. Si oricum, mi-am propus sa va intreb si pe voi: aveti asemenea dependente?
Sursa foto: cool2ra.ro

25 COMENTARII

  1. Cafeaua de dimineata si blogul sunt cele mai mari dependente ale mele. Si cele mai dragi totodata. 🙂 Dar pentru ca sunt dependente benefice (pentru ca le tin sub control si nu exagerez niciodata) eu le includ la capitolul placeri, necesitati sau pasiuni. Spune-le cum vrei tu. Insa, la orizont se profileaza cea mai noua dependenta a mea, la fel de inofensiva ca si celelalate: fotografia. 😀

    • Nice, am vazut fotografii fermecatoare pe blogul tau, asa ca te cred! Felicitari pentru echilibru, de fapt aici este granita intre dependenta si pasiune: controlul, ai pus punctul pe "i".

  2. Mă recunosc în două din dependențele de pe lista ta. Cafeaua de dimineață (evident acompaniată de țigară) și Anatomia lui Grey. 🙂 Altfel, grea întrebare ai lansat. Cu voia ta, voi aborda și eu subiectul acesta. 🙂

  3. vinovatăăă, recunosc!
    sunt dependentă de blog, dar asta e poveste veche cu virtualia.
    sunt dependentă de scrisul meu din zori, acela cu aromă de cafea şi tutun şi cu maya torcând. ştiu că nu-s chiar normală cu stilourile mele "perfecte" şi caietele şi îmi tot promit să fac cândva ordine în toate ideile adunate prin ele.
    sunt dependentă de oameni: îmi plac. mi-s dragi. pe unii îi iubesc. din păcate am şi o meteahnă: pe cei care nu îi plac, se vede, se simte din tăcerea mea.
    şi da… dependenţa mea de ciocolată, să nu uităm. 🙂

    • bun venit in lumea mea anormala, ai nimerit bine, aici suntem egale; minus ciocolata. 🙂
      imi plac dependentele tale si se potrivesc tare bine cu ale mele. cu taceri cu tot.

  4. Uite ca eu atunci in postare am uitat sa zic ca sunt dependeta si de blog si nu numai de ale mele, ci sunt dependenta si de blogurile din blogroll! Atata doar ca ma linisteste sa vad ca mai sunt si altii ca mine, deci nu-s chiar anormala de tot :))

    • nici nu era nevoie sa spui, se miroase dependenta de la o posta, crede-ma. De doua zile nu am mai aruncat cuvinte pe la altii si simt furnicaturi in degete.

  5. :)))) Eu cred ca-s mai dependenta decat tine….
    -de cafea si tigara dimineata
    -de reduceri la orice (vezi ce semanam? :)) )
    -de iubire (si o caut mereu atunci cand nu o am…si nu e bine)
    -de fixativ si spuma de par (fara ele sunt terminata)
    -de creionul meu albastru pentru ochi pe care mi-l furnizeaza Hapi de un an de zile….
    mai sunt…dar trebe sa beau cafeaua de dimineata ca sa gandesc limpede :))))

    • Scorpio, daca vrei ne batem in dependente oricand, eu am zis sa nu exagerez si sa va dau si voua cuvantul. Sunt dependenta de oameni ca tine, care reusesc sa fie frumosi si pe cafeaua nebauta!

    • Alcool, tutun, cafea, poezie, filosofie, muzică (toate genurile, dar preponderent metale, de toate felurile), Bucegii, Bucovina cea dragă nouă, moldovenilor, susurul izvoarelor printre crengi de brad frasin si fag, apusurile surprinse întins pe iarbă pe-o pășune din vârf de munte, cuget adânc (și de cele mai multe ori, dureros), melancolia retrăită iar si iar, din ce în ce mai dulce și mai greu de suportat în același timp. Sunt mândru cu ce sunt, si n-aș putea spune că vreau să înțeleg ce sunt, poate un amalgam de vicii, o mare de nepăsare, o lacrimă de suflet în tot aceeași mare… poate un val, ori un mal, ori ploaie în deșertul ce-a uitat de mare. Însă încet încet îmi pierd orice urmă din fostul eu, si nu-mi mai pot permite să cred în frumos, în acele momente eterne de solitudine, din care niciodată n-am ieșit întreg. Oare m-am uitat prea îndelung în zarea unei lumi ce pălește într-un foc mocnit, întreținut de prostie…Dar vai, ce scumpă si ușoară mi-e prostia, în simplitatea ei ce nu-si caută rost, ori sens. De ce-ar mai cauta de fapt sens, pe un drum pierdut în neguri si în zori prelinse în scârbă de un dumnezeu plictisit, care și-a alungat frumosul, si s-a afundat resemnat în noapte. Merită oare? Merită să mergi pe drumul ce aduce din ce în ce mai multă durere, si foarte puțină fericire? Am fost noi oare vreodată fericiți, trecând de scuza primordială:"Fericiți? Imposibil, doar suntem oameni". Poate vom fi fericiti, dar trebuie să renegăm omul, nici măcar sa ne inspirăm din ce a fost nu poate fi sănătos. Si totusi, parcă e ceva acolo jos, care zbiară în șoaptă: "Trăiește, nu întreba, doar trăiește, si vei fi fericit!" Mi-e greu, foarte greu, să te mai fac icoană…

  6. Sunt Gabriela si sunt dependenta. :)Recunosc.
    De scrisul care imi curge uneori ca un suvoi ce amesteca povesti, amintiri, suflete si emotii, de cititorii care imi fac comentarii pe blog, de oglinda in care ma uit uneori asezata la birou, sa-mi stea carliontati zulufii si zambesc ori plang in timp ce asez cuvinte dupa cuvinte, ca si cum m-ar vedea cineva. Sunt dependenta de cafeaua de dimineata si de ceaiul de seara. Sunt dependenta de dorul de casa pe care il sting uneori citind si vorbind cu oameni dragi. Sunt dependenta de dorurile ascunse ale sufletului care ma trimit cu obstinatie spre orient, sa isi caute linistea si filozofia vietii. Sunt dependenta de tusul de pleoape, de inelele de argint si de pantofi. Mai am multe si constat si eu, a nu stiu cata oara, ca sunt dependenta dar nu vreau sa ma tratez pentru ca asta imi sta in felul meu de a fi. Dependenta asta sun eu!

    • Esti o dependenta minunata, dar molipsitoare, ca daca intra cineva cu tine in contact si e om, iti imprumuta din dependente. Din suvoiul tau am sorbit si eu insetata si ti-am vazut si zambetele si plansul, ele se ridica peste cuvinte si ajung pana la noi. Iar cine te cunoaste ajunge dependent de frumos.

  7. Sunt Robert, si sunt dependene de ceaiul negru, de sport, de seriale etc. As putea continua pana maine, insa nu are rost. Adevarul e, ca nici nu vreau sa ma vindec 😛

    • Daca ma gandeam eu la asta, o spuneam, dar nu imi para rau…noroc cu prietenii care imi infig punctul lor de vedere unde trebuie si il infig bine! 🙂

  8. Dana inteleg atat de tare dependenta de Marea Neagra!!! Eu chiar daca stau si 2 spat pe plajele superbe ale altor mari nu simt ca am fost la mare. Pentru mine, la mare e inevitabil la marea noastra:)

    • Mi-e drag sa mai gasesc oamani cre gandesc la fel. Avand in vedere mizeria de pe litoralul nostru, cred ca suntem ciudate un pic 🙂

  9. Iubesc multe lucruri printre ele fiind si marea.
    Dar…m-am gandit de multe ori ce ar fi daca s-ar petrece o mare nenorocire. In care s-ar intampla sa raman fara nimic sau sa fiu obligata sa iau doar cateva obiecte pe care sa le duc intr-o mana…. o oglinda, un creion si un caiet, o cana si o lingura si ceva de imbracat, doar strictul necesar. Si mi-am dat seama ca mi-ar fi de ajuns… Nu, nu cred ca am depedente… Doar gandind astfel mi-am dat seama.
    Asa, daca e sa ma rasfat, blogul ar fi una, ciocolata, aparatul foto, internetul… 🙂 despre iubire nu pot sa spun nimic. E inghetata undeva, in trecut…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord