Din miezul amintirii de lapte…

mama citind
iunie 1983. Eu si mama
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Miez de lapte, la marginile dantelate ale portiei perfecte de branza, la albul acela parfumat cu consistenta de minune, parca-mi salta inima de amintire.
O amintire dulce-amaruie care vine de departe si trebuie sa scobor adanc ca sa o intalnesc, intr-o vreme in care eu eram prunca si dintii imi cadeau de lapte si viata inca n-apucase sa ma doara. Stateam la o masa de lemn si imi balabaneam picioarele in ritmul domol  al vocii mamei si ea-mi citea:

Departe de-aici, acolo unde se duc randunelele cand la noi e iarna, era odata un crai care avea unsprezece baieti si o fata pe care o chema Eliza. 

Povestea isi depana ritmul domol, cu cadenta humulesteana, pentru ca mama e nascuta aproape de inima Moldovei si glasul ii curgea rotund si alintat si atunci ca si acum, iar ochii ardeau de speranta ca visele i se vor implini macar prin fetita care o asculta cu ochi larg deschisi si buze frematand de emotie.
Sunt 30 de ani de-atunci si peste noi au trecut primaveri parfumate si ierni aspre. Eu am intinerit si apoi am imbatranit, dar ea a ramas la fel, incremenita la aceeasi varsta universala a mamei eterne, caci nepoti carora sa le toarca nu i-a dat Dumnezeu. Inca.

Mult imi vei fi citit, mama draga, dar sa stii ca eu numai povestea asta am luat-o cu mine in zbor peste ani si peste lacrimi si peste vise: Lebedele lui Andersen. Si rautatea nu o inteleg nici acum, cum nu o-ntelegeam nici atunci, dar pitulata sub aripa ta credeam ca n-o sa ma atinga niciodata.

Musc din Miezul de lapte si el explodeaza in cerul gurii si ma pocneste cu o navala de emotii care invie culoarea copilariei, miraculos vehicul anamnezic cu trup de pasare alba.

– Duceti-va si voi in lumea larga, le-a spus craiasa cea hapsana; zburati ca nişte pasari fara glas!

Dar n-a fost chiar aşa de rau cum ar fi vrut ea. Printii s-au prefacut în unsprezece lebede frumoase. Au scos un strigat si au iesit in zbor pe ferestrele palatului şi au luat-o peste parc si peste padure.

Ascultam cu incordare, parca mereu pentru prima data si ascultarea mea era o lupta cu timpul si degetele imi crampoteau rochita in timp ce Eliza impletea camasile cu care sa-si scape fratii de vraja. Si mereu speram ca la final le va termina si mi se rupea inima de mila bietului frate mai mic care ramanea de fiecare data cu o aripa de lebada din umar in loc de brat. Ochilor mei le-a fost dat sa vada dureri mult mai mari si mutilari mult mai crunte de atunci ca sa inteleaga si sa accepte ca pana la urma ceea ce trebuie sa pretuim de fapt nu sunt amanuntele, ci sensul aflat dincolo de ele, miezul, viata insasi. Cumva, Lebedele lui Andersen ma pregateau pentru viata in felul acela minunat si neasemeni in care pe-un copil il  pregatesc povestile.

miez-de-lapteDar azi…azi, oricat as fi de mare fan branza, nu doar gustul, ci si culoarea si forma m-au luat pe nepregatite si am ramas blocata într-un amestec de admiraţie si mirare, faţă de acea potrivire de insusiri care punea stapanire pe uitare şi scotea din mine, aproape cu violenţă, un timp pe care il credeam pierdut; iar eu, un proust imperfect, nu reusesc sa mestec cu destula cumpatare incat sa prelungesc povestea in amintire. Inghit cu un oftat.

Minunata intamplare lebedelor mi s-a daruit astazi din nou. Ea exista latent, pentru ca a fost traita si ma astepta undeva, gata sa fie reactivata, printr-un mecanism in fond destul de simplu, pe care un visator il descrisese genial cu multi ani inainte. Miezul de lapte a fost madeleina mea, el, cel care isi desface marginile dantelate ca un trup de lebada si se ofera privirii noastre in albul sau parfumat, cu consistenta de minune.
 Post scriptum: Mama, stiu c-o sa citesti: iti multumesc.
 Sursa foto: arhiva personala, www.delaco.ro, libertatea.ro
Citate: Lebedele, Hans Christian Andersen
SuperBlog 2013

28 COMENTARII

  1. Ce frumos ai scris, Dana! Nu m-aş fi gândit în veci să asociez caşcavalul cu povestea lui Andersen, citită cu dragoste de mama ta. Iar rîndurile tale de acum, mi-au stârnit şi mie amintiri despre momente asemănătoare şi simt că vreau şi eu să-i spun mamei mulţumesc.
    O seară minunată, Dănuţă dragă!

    • Mihaela, dar e Miez de lapte, nu cascaval, o cu totul si cu totul alta poveste 🙂 M-a luat de mana culoarea si m-a dus catre poveste. Iar mama a scormonit dupa poza….O seara minunata si tie, fata buna!

  2. Mi-ai amintit de mama, nu doar prin poveste, imi amintesti de ea mereu pentru ca purtati acelasi prenume. Felicitari pentru scrierea sensibila si salutari mamei tale. Pe a mea o mai imbratisez doar in vis. De aceea sunt atat de importante povestile parintilor… Cu "gustul" lor ramai. Imbratisari. Altesse

    • Iti multumesc pentru cuvintele calde, Altesse.
      Povestile parintilor ne-au facut ceea ce suntem si nui trebuie sa ratam nici o ocazie de a ne aminti si a ii aminti, ca ii mai avem alaturi sau nu.

  3. Forma si culoarea miezului de lapte se pare ca ne-au impins pe amandoua in acelasi timp spre povesti, spre lebede, spre miezul care este chiar viata.
    Am spus candva pe un blog (nu mai retin care) ca povestea Elizei a fost si va ramane preferata mea, oricate alte povesti se vor naste. Lacrimile imi curgeau siroaie de fiecare data cand mama imi citea aceasta trista poveste. Stii cat de frumos citeste mama mea?

    • Exact asa am patit si eu ieri, recitind povestea ca sa scot citate. Credeam ca sunt singura. Stiu cat de frumos citeste mama, mea, care in fotografia aceea pe cre m-am styraduit sa o prelucrez exact asta face.

  4. Ceaiul cu lămâie îmi amintește de tata, iar omletă cu brânză cum face mama nu mai există. Nu mă miră asocierea pe care ai făcut-o, amintirile frumoase sunt declanșate și de savoarea gustului.
    Am ajuns la concluzia că sunt masochistă, citind atâtea povești cu gust ademenitor, taman acum, când nu am dezlegare la brânză… Dar și când o veni, ea, eliberarea, pe mulți am să brânzesc și eu! 🙂

    • Am vrut sa reeeditez "a la recherche…"
      Nu ai dezlegare la branza? E din cauza firelor??? Nasol 🙁
      Acum, dupa ce am scris, i-am zis Vienelei, neparat trebuie sa incerc si Miezul de lapte. Sunt sigura ca e mai bun decat n imaginatia mea.

  5. eu mi-am citit singură povestea lebedelor pe când eram copil. dar cred că am iubit-o mereu şi e plăcut să realizezi că nu ai fost singura fetiţă îndrăgostită de acest basm. impresionant mez de lapte, dar eu ştiu deja, mi-ai spus, că dincolo de fiecare poveste este o bucăţică din sufletul tău.
    şi îi mulţumesc mamei tale. ştii tu de ce. 🙂

    • Iata ca Lebedele au facut sa viseze multe fetite….si sunt uimita sa vad cati "suporteri" exista. Intereant, capra cu trei iezi nu are asa de multi fani, desi ar fi fost mai aproroape de…branza.
      Psi, esti buna, buna…

  6. ”…dar ea a ramas la fel, incremenita la aceeasi varsta universala a mamei eterne… ”
    Ai o mamă minunată, avem niște mame minunate! Mulțumesc, fată cu suflet de aur!
    P.S: Eu am ilustrat Lebedele, e o carte mică, de buzunar, printre primele ilustrate de mine.

    • Unde, unde e cartea, Mirela? Mi-ar placea mult de tot sa o vad. Eu am ales coperta aceea pentru ca acolo lebedele semnau cel mai bine cu Miezul de lapte.
      M-a incalzit din cap pana in picioare comentariul tau, la propriu, asa am simtit ca se duce fiorul citind. Eu iti multumesc.

  7. Salut,

    Iti urmaresc atenta post-urile de pe blog de ceva vreme. Imi place cum scrii, ma inspira! Asta m-a determinat sa-mi deschid si eu un Blog. Mi-ar face placere sa intru si eu in comunitatea voastra cu o tematica cel putin indrazneata. Incerc sa astern cuvintele intr-un mod cat mai savuros pe: http://delicii-masaj-erotic.blogspot.com/
    Te invit sa facem schimb de link-uri in Blogrol. Asta daca iti place desigur cum scriu.
    Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
    Daca esti interesat contacteaza-ma la adresa: giuliadelicii@yahoo.com
    Daca esti pe Facebook acolo sunt si eu! Mi-ar face mare placere sa ma adaugi la prieteni. Adresa mea de Facebook este: https://www.facebook.com/giulia.delicii
    Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!

    Cu stima,
    Giulia Teodorescu.

  8. Mi-ai adus aminte de povestile copilariei, iti multumesc ! Era o carte alba, format A4, groasa, "lecturi oligatorii" sau ceva de genul asta. Nu stiu de ce dar tare-mi era draga cartea aia. Esteticul dreptunghiului ? Mirosul paginilor? Cine poate stii?

  9. una dintre povestile noastre favorite dar pe care tu ai evocat o atat de frumos. am citit cu placere povestea miezului de lapte , a ta si a mamei tale pe care atat de frumos o descrii. dar nici tu nu ai imbatranit draga Dana, doar ai crescut. si vei mai creste :).

    • M-am cam saturat de crescut, am un prea accentuat talent de cozonac de la o vreme. Cat despre mama…ea e magica.

  10. abia acum am reusit sa citesc articolul tau din proba asta…si acum ma mandresc cu comm ul tau! daca cineva care poate scrie atat de frumos a apreciat un gand de al meu pus pe "foaie" ma simt…bine…! Felicitari! Probabil o sa castigi! Nu stiu cate kg ai dar oricum o sa ai muuulta branza de dat cadou prietenilor :))

  11. A fost si povestea mea preferata, poate si din pricina numelui. Mi se spunea ca Eliza e tiza mea dar nu prea intelegeam eu exact ce inseamna cuvantul asta la varsta aceea…adica pe la 5-6 ani… 🙂
    Bafta!

  12. …nu mi-a citit nimeni povesti, dar mi le-am citit singura, si acum tes povesti tocmai in nevoia de recuperare a ceva ce nu am avut niciodată;dar tu ai creeat dintr-un miez o dantelă perfectă ce ar fi putut acoperi aripi de lebede…

    • Adriana, am avut noroc cu mama, e adevarat. Stiu sigur ca fara ea nu as fi citit sau scris cu atata drag. Sper sa reusesc sa fiu o mama cel putin la fel candva. Iti multumesc mult pentru aprecieri. Miezul de lapte da inspiratie, sa stii! 🙂

  13. Un articol pentru care nu-mi gasesc cuvintele, caci cuvintele mele sunt prea mici. Prea frumos, intim, personal, magic… exceptional.
    Mama mie nu imi citeste articolele, desi stie tot ce fac eu 🙁
    Mult succes 🙂

    • Iti multumesc, Simona, si pentru vizita si pentru cuvintele tale. Acum am certitudinea ca lucrurile pe care voiam eu sa le exprim au ajuns exact acolo unde imi doream: la sufletul celor care ma citesc.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here