Admir de nu mai pot oamenii cu initiativa. Mi-ar placea teribil sa cred ca ma numar printre ei, dar cum la mine, in ultimii ani, intitativa se rezuma, in principal, la partea cu “hai, barbate, in pat” o sa recunosc ca nu am, de fapt, cu ce sa ma laud. Insa, de pe margine, ma grabesc sa ii aplaud pe cei care au cu adevarat initiativa si spirit intreprinzator, care nu se multumesc sa fie spectatori, ci joaca, in fiecare moment, rolul principal in viata lor, nu au rabdare sa faca figuratie.
Este cazul unei femei minunate, Adina Bordei, care se intampla sa fie prietena mea de aproape o viata si nasa mea de cununie, minunata, generoasa si originala mea nasa. Si da, asta e un articol in care ma umflu in pene de mandrie ca eu cunosc un om atat de frumos, de ambitios, de tenace.
Mutata din Bucuresti in Iasi, acolo unde a purtat-o drumul vietii si un moldovean napraznic de frumos, Adina mea a dus, inca de la inceput, dorul fructelor si legumelor proaspete, romanesti, pe care, aici, in Bucuresti, le gasea in orice piata si orice piata era la 5 minute de mers pe jos, indiferent unde locuiai. Si a mai ravnit si la dulceata facuta de mama in casa si zacusca ei si muraturile pe care aceasta nu apucase sa o invete sa le puna. Cand a vazut ca nu a gasit, in orasul care azi ii este casa, nici un magazin cu astfel de lucruri pe placul ei, s-a gandit sa isi deschida ea unul, singura singurica. Si pentru ca ii era dor de bunatatile mamei, l-a numit Dor de Verde.
Ieri suradeam discret cand o auzeam povestind despre visul ei….si treptat zambetul mi s-a latit pe toata fata, afland cum si-a facut firma, a inchiriat un spatiu potrivit si a inceput sa caute furnizori. Azi, Dor de Verde ameninta sa devina un succes, la nici o luna de la deschidere. Micul magazin de la numarul 5, de pe Stradela Barboi, in spatele Halei Centrale din Iasi isi primeste clientii cu fructe si legume proaspete si crescute ecologic, uleiuri sanatoase presate la rece, sucuri naturale, zacusca gustoasa cu vinete si ghebe, dulceturi si gemuri traditionale, din capsuni, cirese amere, pere, dar si delicii cum sunt dulceata de lapte si dulceata de banane. Dincolo de produsele care se rafata in raft, Dor de Verde isi primeste clientii cu caldura si bucurie. Bucuria unui vis implinit.
Mi-e dor de copilaria noastra…imi spune Adina, si cand mi-e dor, ma duc la magazin. Printre rafturile lui o vad pe mama, mestecand in cratita cu zacusca sau gem, incinsa cu un sort alb si rosie la fata.
Pe vremea cand ii dadeam meditatii la latina si ne povesteam amorurile, nu ne gandeam ca la un moment dat una din noi o sa isi ia bocceluta in spate si o sa se mute la 400 de kilometri distanta de cealalta, asa incat randurile astea sunt, in acelasi timp, un suspin pentru distanta care ne desparte. Succes, draga mea, frumoasa mea, departata mea prietena, imi doresc ca Dor de Verde sa isi faca fratiori in toate orasele tarii, adunati toti sub bagheta ta de fata minune!
