Asa cum ma mai spus-o nu o data, admir de nu mai pot oamenii cu initiativa, ii admir si ii aplaud, pentru minunata calitate care mie nu-mi e scrisa suficient de apasat in ADN, aceea de a nu se multumi sa fie spectatori, ci joaca, in fiecare moment, rolul principal in viata lor, nu au rabdare sa faca figuratie. Despre unul dintre acesti oameni vreau sa va povestesc si azi.
Cand am cunoscut-o pe Renata, cu vreo 11 ani in urma, era o fata cu coama de leoaica si obraji de mar domnesc. Parea atat de perfect de coapta si frageda, ca-ti venea s-o musti, iar vorba ei leganata de pe meleaguri basarabene suna ca un cantec. Doar ochii erau cumva in contrast cu armonia linistita a intregii sale prezente, ochii care ardeau a determinare si ambitie.
Renata imi este colega de multinationala, dar, ca si mine, e mai mult decat o corporatista inchisa in programul de la 9 la 5. Din focul ala care ardea mocnit in spatele ochilor ca marea s-a nascut o mica afacere de indulcit buze si suflete. A pornit ca din intamplare, asa cum pornesc mereu lucrurile mici care ne transforma in oameni mari: isi ajuta o prietena care facea torturi si prajituri la comanda pentru prieteni…si a inceput sa o faca atat de bine, incat a pornit sa aiba comenzile proprii, cu cereri de personalizare din cele mai diverse. Si cum totul trebuia sa poarte un nume, s-a numit La Torturia by Renata.
Prieteni avea si Renata destui, tineri ca si ea, cu nunti si botezuri si aniversari multe inainte, iar pentru ca toate se cereau sarbatorite cat mai festiv, au ales sa aiba incredere intr-un vis, mai degraba intr-o cofetarie clasica, una care produce pe banda rulanta. Iar visul nu i-a dezamagit si, impulsionat de aprecierile lor, si-a intins larg aripile a zbor inalt.
Exact in clipa in care, ajunsa acasa, ma pregateam sa iau prima imbucatura, m-a sunat taticul micului sarbatorit de la eveniment ca sa imi spuna ca in 30 de minute de cand incepuse petrecerea, candy bar-ul s-a golit si lumea ii cere carti de vizita ale mele.
“Cea mai mare provocare de pana acuma fost primul candy bar, lucrat in aceeasi comanda impreuna cu un tort de botez de 7 kg. Abia dupa ce am dus la restaurant si am aranjat candy barul am realizat ca nu mancasem de 2 zile si efectiv am inceput sa tremur de foame. Exact in clipa in care, ajunsa acasa, ma pregateam sa iau prima imbucatura, m-a sunat taticul micului sarbatorit de la eveniment ca sa imi spuna ca in 30 de minute de cand incepuse petrecerea, candy bar-ul s-a golit si lumea ii cere carti de vizita ale mele. In clipa aceea am lasat furculita jos in farfurie si am si uitat si de foame si de toata oboseala. Imi venea sa plang de fericire.”
.
Azi, Renata face torturi, biscuiti, coockie pops (biscuiti pe bat), cake pops (bomboane pe bat), briose/cupcakes in orice forma si pentru orice ocazie. Torturile sunt imbracate in pasta de zahar si decorate cu figurine tot cu pasta de zahar, modelate in functie de tema. Recent s-a apucat si de torturi imbracate doar in ciocolata, pentru ca a primit comenzi de acest tip si nu voia sa dezamageasca pe cei care venisera catre ea plini de incredere. Pregateste, de asemenea, biscuiti, prajituri si briose tematice ce sunt folosite la nunti si botezuri pe post de marturii sau ca etichete la cadouri.
“Am fost usor stangace la inceput, dar prin exercitiu si imaginatie am ajuns unde sunt azi. Tot ce fac, fac singura, asa cum imi imaginez ca ar trebui sa fie. Nu stiu daca am talent, mama imi spune ca in copilarie nu am aratat nici un fel de interes pentru zona prepararii prajiturilor sau pentru modelaj, dar acum ma surprind uneori cautand in propria mea minte ca intr-o carte… iar raspunsul nu se lasa asteptat mult”… imi marturisea acum cateva zile Renata, cand am luat-o la intrebari mai in detaliu despre activitatea ei .
In mai bine de trei ani de activitate, La Torturia by Renata a devenit usor-usor un pui de brand, unul nascut intr-o bucatarie mica si crescut apoi cu pasiune si daruire de o tanara femeie cu par de leoaica si obraji de mar domnesc.
Si-ar fi dorit sa comande de la mine, dar au trecut in nefiinta: Mihai (Viteazu’), Stefan (cel Mare), George (Washington). Am refuzat sa prepar pentru : Kim Jong Un, Lady Gaga. Voi lucra intotdeauna cu placere pentru PRIETENII MEI (si PRIETENII LOR). Ce fac? Torturi, biscuiti, briose in orice forma dorita de voi, pentru orice ocazie. Optional, duc tortul pana pe masa sarbatoritului 🙂 Pentru curiosi…aveti fotografiile creatiilor pe pagina, pentru cei interesati garantez un raspuns instantaneu la orice intrebare.
Asa isi descrie La Torturia by Renata activitatea dulce pe pagina sa de Facebook, iar succesul de care se bucura azi este o rasplata meritata, venita sa implineasca un suflet care voia mai mult, un om care nu a obtinut niciodata altceva altfel decat prin munca dreapta.
La mai mult de trei ani de la debutul sau in aceasta afacere dulce, ai spune ca nu mai are emotii privind succesul preparatelor sale, dar cand am intrebat-o despre asta, am ramas uimita:
Sigur ca am emotii, intotdeauna am, asa sunt facuta, pentru ca asta pregatesc si ofer eu: nu numai simple dulciuri, ci emotii.
“Sunt oameni care fac torturi si prajituri de o viata si pentru unii dintre ei lucrurile astea au devenit rutina. Eu incerc, in fiecare preparat, sa recreez omul, cu pasiunile sale, cu sperantele sale. Asta isi doresc si clientii mei de la mine si asta incerc sa le ofer de fiecare data: emotie in primul rand si abia apoi un desert dulce. Sunt fericita cand vin si imi spun sau vad eu singura in ochii lor ca am reusit. Cu asta ma hranesc, cu multumirea celor care comanda de la mine si, pana in clipa in care o vad, am emotii. “
Iubesc oamenii cu initiativa, ii admir si ma hranesc cu povestile lor cand incerc, la randul meu, sa zbor cat mai inalt. De aceea nu voi obosi niciodata sa scriu despre ei si sa ii recomand cu tot sufletul.
La Torturia by Renata poate fi gasita intreaga pe pagina sa de Facebook. Pun pariu ca la ora asta, cand ma pregatesc sa ma duc la culcare, ea se pregateste pentru un nou proiect.
