Pazea, noi facem poezie aici! Suntem o mana de oameni manati de virus de scris si de dor de poveste. Tot la sapte zile ne transcriem retina pe hartie, scotand din papornita cate un vis pe care pe care il impartim mereu la 12, il modelam dupa chipul si asemanarea noastra si il aruncam in abis unii catre altii in joaca zambind tineriu.
Nu vrem sa fim geniali, dar reusim, pe alocuri. Nu tinem reguli, dar avem cod secret, ca orice clan care se respecta.
Pentru noi almanahe e un cuvant real, cu cel putin inca un sens in afara numelui sau de fata, pisica nu se scrie cu litera mare nici macar la inceput de propozitie, de scorpie nu ne temem, ci o iubim pentru ca nu a uitat sa spere, sa viseze si sa ne dea si noua sa gustam din prea plinul ei. Suntem bogati pentru ca nu am mostenit nici o matusa, nu am ghicit cifre aducatoare de averi si nici n-am impins talgere de justitie cu degetul in jos ca sa ne-asculte soarta
Cand saptamana se incolaceste, serpoaica vicleana, spre a sasea ei zi, ne indreptam pe rand catre taste ca sa punem, in linii incrucisate, semnul trecerii noastre.
Avem un singur viciu: suntem insetati. Sorbim discret sau bem cu sete si apoi inzecit oferim si altora paharul. Iar si iar.
Ne e cuvantul apa vie
si inserare si rasfat,
Iar dar de viata si betie
ca asta n-o sa mai invat…
Asta e o incercare si trebuie privita ca atare. Nu-s toate incercarile reusite, dar e modul meu de a spune…tot ce-am vrut sa spun si ma mandresc numai ca nu trebuie sa explic nimanui nimic, cei dragi stiu cheia si-au descuiat usa inca de la inceput. Gasiti aici calea catre portativul dupa care viorile noastre tremura.
