Nu pentru ca as vrea sa le dau cuiva neaparat. Uite, asa, ca sa fie niste treburi spuse.

Am incheiat concursul lenjeriilor de pat acum cateva ore. A fost un concurs epuizant…toate cele la care am luat parte sunt asa pentru mine, pentru ca ma implic in fiecare secunda de participare.  De data asta am fost jignita de unul dintre concurenti cum nu am fost jignita niciodata in on line. Toate intentiile bune mi-au fost luate in ras, toate incercarile de promovare ironizate. Nu am raspuns niciodata, am considerat ca pot sa fac mai mult decat sa spun proverbul ala cu cainele si drumul lung. Pot numai sa pretind ca respectiva persoana nu exista de acum inainte. Si sa ma bucur ferindu-ma de un contact ulterior. Pentru ca o rautate atat de feroce eu nu am mai intalnit in on line. Stiam ca exista, dar atat timp cat eu nu lovesc in nimeni, de de ar fi indreptata asupra mea?

Pe parcursul concursului, am promovat constant si am crescut constant, atat ca numar de like-uri, cat si comentarii. Am organizat un concurs pentru a crea buzz in jurul articolului de exemplu. Am scris articole cu evolutia mea, cu multumirile, cu rugamintile sa fiu citita. Si toate astea cu rezultate. Nu peste nopte, ci in timp. Zi dupa zi.

In ultimele zile, am observat ce fac cei din jurul meu. Am vazut cum la unul dintre concurenti apar 200 de like-uri in doua zile, la altul se aduna comentarii o suta intr-o zi, doua sute in alta … de unde pana atunci fusese liniste…cam neverosimil, mi-am spus…si mi-am dat seama ca lupta pentru un asemnea premiu nu este corecta. Nici macar prin promovare. Ar trebuie sa fie, dar nu este.

Asa incat am facut si eu in ultimele zile ceva ce nu facusem inca. M-am ascuns. Am pastrat comentariile in moderare, lucru pe care cei care mi-au comentat in ultimele 3 zile (de vineri) pot sa il confirme, mai mult chiar, am pastrat propriile mele raspunsuri in moderare (de fapt in spam, ca sa fiu mai precisa). O parte au vazut lumina, in ultimele minute ale ultimei zile de concurs. Lucru care a mirat pe unii. Imi pare rau. Dar ei m-au invatat sa joc asa.

“Prietena” mea concurenta de mai devreme mi-a dat un mesaj in seara asta in care imi arata numarul comentariilor mele la ora 12.15. Si imi atragea atentie ca nu am voie sa raspund la ele. Sigur ca nu. (Desi nu scrie nicaieri)  Dar am voie sa le dau drumul, din spam, inceeeeet??? Am voie si am facut-o, cu satisfactie enorma…Unele cu data corecta, de 14 iulie. Altele cu data de 15, cand concursul se terminase. Sa imi fie iertat, dar am vrut ca macar o data sa nu o las sa ma afecteze. Si sa se simta neputincioasa Cu atat mai incet cu cat doamna in cauza ma ameninta ca trimite print-screenul ala organizatorilor, care publicasera deja lista cu numarul de comentarii pe blogul dedicat Asa ca macar satisfactia de a o enerva sa o am, dupa cat  de mult s-a straduit sa ma jigneasca. Si i-a reusit stralucit. Numai ca, stimata posesoare de motan, eu macar am luptat cinstit si constant. Este un alt blog pe care l-ai pierdut in vedere si care a castigat comentarii, unele de de pe bloguri celebre, vreo 300, toate in ultimele ore. Cu el trebuia sa te lupti, nu cu mine. Si altcineva stransese like-uri mai multe ca mine, tot in ultimele zile, de la natii carora eu nici nu le pot citi numele. Vreo 200 in doua zile, nu  400 in trei saptamani. Daca nu le-ai observat, cu scuzele de rigoare, dar iti lipseste privirea de ansamblu. Daca le-ai observat si nu ti-a pasat de ele, pentru ca te fixasei pe mine, imi dai voie sa te intreb de ce?
Sper sa o faca, doamna in cauza, sa trimita screen shoturile alea. Ca prea se pricepe sa le faca. Aceeasi doamna concurenta care scria luni dimineata pe blogul ei:

printscreen

Nici macar nu am pretentia de a-mi fi luate in considerare comentariile alea eliberate incet…rautacios. De ce as cere-o? Nu stiu daca am sa castig concursul asta, chiar daca merit. Chiar daca buzzul pe care l-am facut este real. Va castiga cineva care a strans comentarii folosindu-si identitatile virtuale (dupa cum singur marturiseste) sau cineva care a promovat articolul 3 zile, in care a primit cate 200 de comentarii aruncate. Scrie undeva ca si continutul e important? Cifrele mele nu conteaza. Cifre care arata asa:

2100 de vizualizari
peste 550 de comentarii (plus inca vreo 14 in pagina de facebook unde a fost publicat initial)
21 distribuiri g+
27 de share-uri pe facebook
422 like-uri

Si a insemnat 3 saptamani de munca, o investitie de timp si nu numai. Pentru ca s-a vrut viralitate si asta am facut. In fiecare zi din cele trei saptamani si ceva de la publicare. In fiecare zi!

Sunt suparata, lucrurile mi se par nedrepte si o iau in tragic pentru ca eu stiu ce am facut si stiu ce au facut si altii. Si nu, nu ma intereseaza sa comentati la articolul asta. Sper sa il vada organizatorii. Toti. Si sa judece corect.

1 COMENTARIU

  1. Sincer, ce tambalau a iesit dintr-un concurs bazat pe like-uri. gen "unde dai si unde crapa". N-am prea inteles ce si cum s-a intamplat, am simtit doar "efectele" si am ales sloganul "scopul scuza mijloacele". Si cand orice e permis … sa vezi atunci creativitate. Imi are rau – dupa cum am mai spus pe blogul discutabil – imi pare rau ca s-au iscat anumite cuvinte, chiar nu merita, nici pentru acei 800 de lei. Dar cum spui si tu, omul din greseli invata si … greseala e sufletul comertului?

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here