Fotograf amator, stiu, dar…mi-am propus sa va povestesc in fiecare zi ceva. Ceva nou.
Episodul de astazi este fotografic. La mai putin de 20 de kilometri de Bucurestiul deja incins, am gasit o oaza unde am petrecut duminica de Florii. Si nu va povestesc neaparat ca sa castig o vacanta, ci pur si simplu pentru ca m-am bucurat cu toate simturile de ziua asta. Evadarile mele reale, in natura sunt nepermis de rare. Multumesc primilor mei prieteni mei virtuali, pe care ii puteti regasi si in blogroll, cu ajutorul carora reusesc sa evadez zilnic cate o clipa cel putin, le multumesc pentru ca scriu si pentru mine.
Nu am intentia sa fac literatura, asa incat va las in compania catorva imagini din povestea florilor mele de Florii. Cel putin asa le-am vazut eu. Am schimbat telefonul cu unul mai bun, de imprumut, dar mai bun.
