Fantome….

Am o relatie cu un om pe care il respect din adancul sufletului si care ma implineste mai mult decat am crezut ca ar putea vreodata sa o faca un barbat cu o femeie. La 20-25 de ani departe de varsta primelor iubiri ne ducem viata comuna frumos si demn si ne tinem departe unul de cealalta si fiecare de el insusi, atat cat poate, fantomele trecutului. De cele mai multe ori spectrele inerent insotitoare vietii sunt blande cu noi. Le-am imblanzit cu darurile de suflet pe care ni le facem zilnic unul altuia, cu blandetea, compasiunea, solidaritatea si incapatanarea noastra de a privi doar unul in celalalt si prin asta impreuna inainte, mereu inainte. Si, recunosc, nu am avut de infruntat obstacole majore. Sau, daca au fost majore, nu le-am vazut asa.

Uneori insa fantomele noastre isi scot ghearele si dintii din umbra si ne ataca miseleste, acolo unde e sufletul mai adanc. Si depinde numai de noi sa rabdam muscatura fara ca in ochi sa ne dea lacrimile. Sau sa le ascundem cat putem de bine intr-o camaruta de corason, sa incuiem usa si sa aruncam cheia, uitand ca broasca e stricata si uneori se deschide singura. Cand se deschide, ne bantuie umbra relatiilor esuate, a copiilor nenascuti, a fractiei care are la numarator sperantele de acum 20 de ani si la numitor realizarile de acum, a noptilor ne-pline de dragoste, dar imbibate de lacrimi, a interviurilor la care ne-am facut de ras, a prieteniilor pe care le-am impins uitarii.

Totusi, in final mergem mai departe, nu?

Astea sunt ganduri de sfarsit de an in mod normal, sunt eu putin defazata, stiu. (Soptit) Ma apropii de aniversarea cu numarul 35.
Voi aveti fantome de-astea?

8 COMENTARII

  1. Doar nu-ți închipui că, din varii motive, fantomele astea te-or prefera pe tine și pe-ai tăi dragi?! 😛 Nu, ele nu au o listă, atacă la întâmplare, de obicei acolo unde e garda mai jos… Sunt peste tot, nemuritoare, câtă vreme noi suntem făpturi cu suflet și slăbiciuni.
    Te pupific, să treacă toate! 35 e o vârstă splendidă! O cunosc! 🙂

    • Nu stiu cu mintea de acum daca sa ma plang de fantomele de acum cateva ore sau de teava care mi s-a spart la baie…intr-un sens teribil de nemetaforic vorbind. Ce fantome, ce 35 de ani? Bullshit! Am peretii uzi !!! SI jur ca imi vine sa rad…uite numa' asa, in ciuda sortii. Te strang in brate virtual, tare-tare, ca una care ti-a dus dorul.

  2. Of, of! Așa-i, fantomele au prieteni reali! Gândește-te prin ce-am trecut eu, vara trecută, la 40 de grade cu frigiderul stricat sâmbătă noaptea! N-am găsit pe nimeni să-l repare până marți. Asta după ce am înlocuit mașina de spălat… Sau înainte, nu mai știu. Am scris undeva, pe la începuturi, despre asta! 🙂
    Te strâng și eu în brațe și-ți doresc să râzi în continuare, că și de plângi situația tot aia e… Nasoală, dar noi să fim sănătoși!

  3. Evident ca m-ai facut curioasa si m-am ocupat cu scormonitul casutei tale virtuale. Nu am gasit povestea inca, dar am gasit altele. Parca ziua nu mai e asa de urata…

  4. Multumesc pentru indicatii, nu am nevoie de harta, am de gand sa cotrobai pe la tine pana gasesc singurica.

    Da, mi-ar placea tare sa ne vedem. Cat stai?

  5. Stau cel puțin două zile jumate, că ne-am propus să mai fugim și până la mare. 🙂 Ideea era să mă văd și cu Claudia și alți superblogeri, de-or vrea, pe 15 sau 16, dar te țin la curent. Încă nu știu cum îmi organizez pruncii, ăsta-i singurul motiv de stres. 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here