M-am saturat amarnic de stirile despre divele americane care au facut si au dres, au aparut nemachiate sa isi plimbe cainele sau dezbracate sa isi atraga fanii, au purtat rochia X de la celebrul designer Y. E amuzant uneori sa mai vezi/citesti ce se intampla pe afara, mai ales prin “tara tuturor posibilitatilor” (ca sa folosesc denumirea populara a SUA), dar toate numele acestea de staruri parca prea ma urmaresc peste tot si nu ma lasa sa respir. Stiu, numele lor vinde, o face in America si in Romania si peste tot in lume de altfel, dar nu reusesc sa nu ma intreb: cu ce raman cei care cumpara, dincolo de imaginea pe care o ofera televiziunile si ziarele? Nu e oare un mod gaunos de a crea modele? Stilul de viata american (si uneori chiar si vest-european) e atat de diferit de al meu, propriu, incat marturisesc ca nu reusesc de multe ori sa-l patrund, sa-l inteleg, sa mi-l asum. Nu pot trece dincolo de scena, oricat as vrea.
Si pentru ca provocarea concursului pentru bloggeri este descrierea unei femei cu farmec, am sa o fac la randul meu aici, pentru voi.
Incercand sa descriu o femeie cu farmec asa cum sufletul meu o creioneaza, o vad imediat pe Alice. Alice Nastase Buciuta, redactor sef si constiincioasa mamica a revistei (de citit si iubit) Tango. Nu am cunoscut-o niciodata in carne si oase sinici nu trebuie. Muzele nu au nevoie de materializare. Cum sa o descriu? Cum altfel decat punandu-mi inima in cuvinte, asa cum a facut-o ea in toate randurile pe care le-a scris pentru mine. Paranteza: articolele si cartile ei sunt adresate tuturor, fireste, dar asa le simt eu, doar pentru mine. Nu o urmaresc sistematic, o am acolo, in adanc si la intalnirea cu randurile ei ma incalzeste o bucurie asemenatoare cu reintalnirea cu un vechi si drag prieten.
Mi-e draga Alice (pot sa ii spun doar Alice? sigur ca pot, stiu ca pot, fiindca citind-o, sufletul meu a tremurat langa al ei si nu a numit-o “dumneavoastra”, ci “tu”), mi-e draga, asadar, Alice, si o admir pentru ca e autentica. Aici e farmecul ei. In sinceritatea cu care se arata goala in fata mea, in faptul ca a ratat si si-a asumat ratarile, a cazut si s-a ridicat si mereu a avut suficient curaj cat sa se teama. E femeie si mama si iubita, e ziarista si publica si discreta, e naturala si minunata. Este ceea ce scrie si scrie ceea ce este. Si se daruieste tuturor. Citind-o, noi devenim mai mult noi, invatam sa nu obosim cautand, sperand, luptand, iubind. Alice ne construieste Tara Minunilor cu fiecare cuvant.
Cred atat de adanc din suflet in acest proiect incat acum, cand termin de scris, ma simt deja castigatoare. Am castigat bucuria de a fi parte din aceasta poveste. Fii si tu !
