Am fost profesor, deci am primit flori multi ani din viata. Am invatat totul despre felul in care poti sa oferi o floare. Uneori, buchetele se intindeau catre mine sfioase, sau ma asteptau pe catedra, atunci cand lucram la scoala generala si transmitatorul parfumatului mesaj de apreciere era prea timid ca sa iasa in fata clasei pentru a mi-l oferi. Alteori primeam buchete politicoase si conventionale, flori adunate in manunchi absolut tern, fara nici un fel de fantezie, flori trufase, adunate intr-un buchet nascut ca sa epateze, sa ia ochii si sa primeasca ca rasplata un beneficiu.
Veneam mereu acasa, mai ales in martie, cu bratele incarcate de siluete parfumate si le daruiam, la randul meu, fara nici un regret, batranelor blocului. Inclusiv florile de la propria mea nunta le-am daruit unor oameni care au avut grija de ele, nu am pastrat nici macar buchetul de mireasa la care muncisem singura, una din fetitele blocului meu s-a jucat multe zile de-a casatoria cu el.Am admirat mereu aranjamentele neasteptate, combinatiile de culori sau forme surprinzatoare, originale, care transmit un mesaj.
Daca as primi, de exemplu, un aranjament frumos, splendid, de trandafiri, m-as gandi ca el vine la pachet cu astfel de vorbe: stiu ca esti singura si mai stiu ca te-ai saturat de singuratate. Nu sunt un ghicitor. Singuratatea ti se citeste in adancul ochilor, in zbaterea grabita si umeda a pleoapei atunci cand nu iti dai seama ca esti privita. Inalti in preajma-ti ziduri groase, de teama ca, in lipsa lor, ai sa te lasi furata si are sa doara. Nu am dreptul sa iti cer nici o secunda din timpul tau…dar da, rogu-te, voie, acestor petale sa te petreaca seara, cand te duci la culcare si sa-ti zambeasca in dimineata somnoroasa.
Iar cel care ar sti sa daruiasca acest aranjament ar spune:
Iata inima mea, ti-o pun la picioare in cascada de emotii, care ma coplesesc. La in locul meu sa vorbeasca parfumul, sa iti sopteasca tainic culoarea tot ce eu nu reusesc sa spun. Fii a mea pentru o mica eternitate, a mea in ciuda tutoror, a oamenilor care au sa ne vorbeasca, a ingerilor din cer care, prindu-ne, fericirea, vor fi invidiosi.
Fii tu minunata mea dumnezee, intr-o lume care fara tine nu ar avea puterea sa se nasca!
Nu iubesc orice buchete de flori neparat, insa imi place ceea ce reprezinta ele in mintea si sufletul omului care mi le daruieste, gandul bun si generos care vine catre mine, costumat intr-o corola catifelata. Asa ca astazi, cand nu mai sunt profesor, ma multumesc cu florile pe care iubitul meu mi le aduce acasa ca pe un trofeu in ziua de salariu. Le primesc emotionata si pentru mine valoreaza cat lumea toata, cu toate averile ei.Pentru el reprezinta dovada ca a reusit, dupa o luna de munca, sa faca o bucurie cat de mica femeii care ii e draga. Pentru mine inseamna o victorie asupra uratului vietii, asupra rautatii care m-a inconjurat candva, o victorie a mea cea care sunt azi impotriva slabiciunii celei care eram pana ieri. Un ieri care nu se va mai intoarce niciodata..
