De cand Mr SF este gata sa ramana fara job, m-am consolat cu gandul ca, desi am visat la o vacanta in Bulgaria, am muncit ca nebuna cateva luni ca sa fac rost de suma necesara si ajunsesem sa aleg inclusiv hotelul…nu vom merge nici anul acesta in concediu.
E drept ca, baiat muncitor si serios cum este, are deja cateva oferte de job, dar ca nou angajat nu cred ca va beneficia de concediu prea curand. Pe de alta parte nici nu poate sa ii amane pe cei cu ofertele, ca nu stii cand dispar in ceata si ramanem cu buza umflata.
Asa ca, in loc de concediul mult visat, voi pleca in cel mai bun caz in weekend, situatie pentru care drumul de sase ore cu autocarul pana in Bulgaria mi se pare prea lung…deci voi ramane pe litoralul romanesc.In concluzie, caut oferte de cazare si am ales Eforie Nord, vreau sa vad si eu cam care sunt preturile si conditiile pe la noi. Sunt pretentioasa, in sensul ca vreau o locatie aproape de plaja, ieftina si linistita.
De exemplu, acum cativa ani, ultima oara cand am ajuns pe litoralul romanesc impreuna cu raposatul, am gasit un hotel mititel care aparent intrunea toate aceste conditii. Avea insa un restaurant la parter, asa incat am discutat cu receptionera, sa ne lamurim cat de galagios va fi. Vazandu-ne tineri si crezandu-ne si nelinistiti pe deasupra, ea ne spune cu inocenta: Avem si orchestra la restaurantul de la parter, aveti muzica in fiecare seara.
O, da, cat de tentant! In momentul doi ii multumeam (sincer) pentru amabilitate si ne aruncam la loc in masina, in cautarea unui alt loc, fara prea multe posibilitati de distractie. Pentru ca notiunea de concediu relaxant pentru mine inseamna sa desfac o sticla de vin pe balcon impreuna cu iubitul meu si sa stam de povesti pana noaptea tarziu, noi doi, cu muzica auzindu-se din departare, sa gasesc o bucata de plaja in timpul zilei in care sa nu chiraie si sa alerge in jurul meu un milion de copii cu galetuse si lopatele, aceiasi copii care in clipa in care ii bagi in apa urla ca din gura de sarpe. O, mititeii sunt simpatici, desigur, dar sunt simpatici pentru parintii lor. Mie mi se par niste mici dracusori galagiosi. Nu am nimic cu altii si nici cu pruncii aferenti , din care imi doresc si eu minim o bucata in viitorul cat mai apropiat, dar pana cand viitorul ala o sa vina, profit de liniste. In plus, simt in fiecare celula din corp nevoia de odihna, mi-am luat partea de aventura de la viata asta si am gustat galagia pana la 36 de ani. Acum as vrea liniste sa imi aud gandurile. Si valurile marii si strigatul pescarusilor. Si pe Mr SF cand imi spune ca ma iubeste.
