Inca mai cred in educatie. Mai cred pentru ca sunt o visatoare, pentru ca am facut parte din sistemul responsabil de raspandirea ei si pentru ca nu m-am rupt de el in totalitate. Nu stiu care dintre motive primeaza, nu ma puneti sa dau procente. Mai cred in educatie pentru ca visez sa aduc pe lume un copil si stiu ca nu voi putea sa ii ofer decat o scoala de nivel mediu in Romania, o forma de invatamant de stat, de la trei si pana la cati ani va vrea el sa studieze. Am nevoie deci sa cred ca nu voi fi singura in munca de a creste si a ridica spre OM un pui nascut din carnea mea. Imi caut argumente in gand in serile in care iubitul meu intinde spre mine, mangaios, bratul. Imi caut argumente cand vad la televizor stiri despre scandaluri petrecute in scoli si cand citesc statisticile privind bacalaureatul sau examenul de capacitate.
Din fericire inca mai gasesc argumente. O prietena draga a mea, dascal, a carei soarta mi-a inspirat cateva
povesti despre viata si moarte in ultima vreme, zace la pat chinuita de o boala care mi-o va lua peste cateva saptamani si imi repeta in fiecare zi:
de abia astept sa ma fac bine sa ma duc la scoala din nou, ma asteapta copiii, iar eu nu indraznesc sa-i raspund si ma intorc acasa si plang pentru ca stiu ca in toamna, primul clopotel nu o va mai gasi la catedra. Dar daruirea ei este un argument.
Cu ceva timp in urma scriam seria de articole despre o fosta eleva, actuala profesoara de Limba si Literatura Romana la un liceu bucurestean si castigam pentru ea, odata cu cateva bilete la film, recunoasterea muncii pe care o depune, materializata in voturile celor pe care i-am descoperit ulterior a fi elevii sai. Fata asta castiga ceva mai putin decat oamani care au doar zece clase si muncesc cu spatele, dar nu renunta. Si daruirea ei este un argument.
De curand am descoperit initiativa frumoasa si neconventionala a Holcim Romania, care imparte publicului in mod gratuit, un manual digital menit sa ofere copiilor intre 8 si 13 ani o lectie despre natura si protejarea ei. O lectie care m-a atras si pe mine, omul matur, si marturisesc rusinata ca am mai ratat pe ici pe colo cateva dintre raspunsurile corecte.
Acum cateva zile citeam un articol despre cum a fost creat DEX on line (da, cel la care apelam cei mai multi dintre noi din cand in cand) si am descoperit cu surprindere ca a inceput ca munca voluntara si constient titanica a unui om plin de suflet, la care, treptat, s-au adaugat altii si altii, pentru ca puterea exemplului inca impresioneaza.
Stiu ca avem in Romania si paduri de brazi si uscaturi in ele, si turme de oi si lupi moralisti, stiu ca avem dascali minunati si lichele, olimpici internationali si note de trecere la pret de 5 lei. Am scris despre toate astea, la timpul lor si voi mai scrie. Nu voi obosi cautand argumente pentru educatie si daca nu voi gasi, voi incerca sa le creez. Pentru ca orice initiativa conteaza.
Mi-ar placea sa stiu si parerea voastra: mai credeti in educatie?
