La barza chioara ii face Dumnezeu cuib, imi spunea mereu mama (stiu ca nu e perfect corect, gramatical, spuneti-i si voi licenta poetica), dar eu, dupa ce ma pacalisem niste ani buni pe tema venirii pe lume a copiilor, nu mai eram dispusa sa acord votul meu de incredere unei pasari cu reputatie indoielnica, cu cioc si picioare lungi, si nici unei divinitati care si-ar consuma din timp facand pe arhitectul, cand in lume sunt nenorociri mult mai mari care se cer rezolvate in regim de urgenta.
Si totusi lucrurile cam asa se petrec, ar fi cazul sa pricep odata ca nu poti evita, pe langa clasicele moarte si taxe, nici sa se intample ce zice mama. Am eu niste experiente pe tema asta, situatii in care am fost Gica Contra si mi-am luat-o peste bot, contrar tuturor asteptarilor mele si implinindu-le pe cele mai sumbre ale ei, dar acum e momentul sa imi schimb perspectiva pentru ca mi s-a adeverit inca o data ca lucrurile se intampla, nu stiu cum, dar in orice caz minunat.
Minunea in cazul meu este tableta pe care am primit-o saptamana trecuta, pe post de imprumut pe termen lung. Si gata cu carnetelele pe care scriu in metrou, gata cu frustrarile ca de la job nu am acces la x sau y site-uri, liber la bucurie pentru bloggerita din mine. Nu e o tableta scumpa, dimpotriva, dar isi face treaba mai mult decat multumitor. Un om bun a hotarat ca poate si vrea sa ma ajute, iar eu il priveam cu dragoste si uimire, neimaginandu-mi ca in lume poate sa existe atata generozitate si tocmai peste mine sa dea. Promit sa fiu muuuult mai organizata de acum, si….
Multumesc!
