La mare de Sfanta Marie

hotel coralAdica in plin sezon. Si daca as lua-o de la capat, tot asa as face si tot as merge pe 15 august, atat de insetata eram sa petrec cateva zile departe de tot, desi au fost clipe destule cand mi-am promis solemn sa nu o mai fac never ever in viata mea. Cel putin pana data viitoare, cand uit.

Ce sa uit? Pai faptul ca jumatate de tara a decis, la fel ca mine, ca minivacanta de Sf Marie trebuie petrecuta pe litoral si asa va face si la anul, deci ori eu ori restul trebuie sa ne razgandim, daca nu mai vrem sa cautam jumatate de ora un loc pe care sa ne punem cearsaful. Ca pe strada, seara, treceai dand din coate. Ca aveai orice, numai liniste nu, incepand de la muzica diferita la fiecare colt de strada si pana la chiraielile copiilor pe plaja.

Totusi, de ce ma plang? Sa fim seriosi, de fapt ma alint, cum ar spune un cititor simpatic al blogului acestuia. Sunt relaxata, sunt bronzata si chiar, prin colturi, fericita. Multumesc pentru aceasta evadare celor de la Vacante Speciale, unul din sponsorii competitiei Superblog 2013, care m-a premiat atunci, la una dintre probe, cu un voucher in valoare de 150 de euro. Acum, cand sa il valorific, au inteles ca pentru mine concediu inseamna plaja si nimic altceva si, vazand cat de mult imi doresc sa petrec un weekend la mare, au acceptat sa schimbe destinatia care, potrivit premiului initial, fusese Predeal, Sinaia, Brasov sau Sibiu. Adica si-au demonstrat numele inca o data, daruindu-mi o vacanta speciala.

Am petrecut un weekend la Hotelul Coral, din Eforie Nord, hotel care si-ar fi justificat stelele, trei la numar, daca toate chestiile normale sau nemipomenite pe care le aveau chiar ar fi functionat: veiozele de langa pat, lumina de pe balcon, uscatorul de par din baie. Totusi, coltul de mare pe care il vedeam de pe terasa a mai atenuat din naduf (e un fix al meu: imi doresc, atunci cand merg pe litoral sa vad marea cat mai mult timp posibil), el si dusul ala senzational, cu oglinzi, hidromasaj si muzica. Pacat ca nu incapeau in el doua persoane in acelasi timp decat imbratisate. Ba stai, ca asta a fost un avantaj, m-am incurcat.

De gasit o zona de plaja libera, am gasit. La nudisti. Nu erau nici macar pietre in apa, cum am intalnit pe alte portiuni mai marginase. Si am stat acolo, balena esuata, dar fericita si fara complexe, minunandu-ma de cat de ciudata e lumea. La zona cu textila, tot poporul, la dumneaei goala, o placuta liniste si oameni de tot felul. Am vazut familii cu copii, am vazut cupluri de gay (barbati si femei) si oameni singuri, de toate varstele. Nimeni nu se holba in ograda celuilalt, nimeni nu emitea judecati in gura mare, nimeni nu privea stramb. Pur si simplu se prajeau linistiti. Le-am urmat exemplul. Iar cand m-am intors in Bucuresti, pe langa bronzul fara dungi, am adus cu mine si un colt de mare in suflet, care stiu sigur ca o sa imi ajunga pana la anul.

4 COMENTARII

  1. Bravo Dana. Plaja la nudisti e o experienta pe care inca n-am avut-o dar citind ce ai scris mi-am dat seama ca trebuie sa o trec pe lista cu lucruri de bifat 🙂

    • Sa stii ca eu m-am simtit excelent. Si sa nu uitam ca am un numar apreciabil de kilograme, sunt departe de a fi un manechin. Dar acolo a disparut orice urma de complex de orice fel.

  2. Păi. cum să nu te alinte individul ăla pe care mi-s invidios, care ţi-a făcut, la nudişti, harta in relief– munţi şi mare! Eu, în văgăuna mea de sub Rarău, am păscut, prin ploaie, căteva ciute, zvelte, înfofolite in blană. Trist! Si gândind la nudiste am ingânat o doină de transhumanţă:
    "La Sântă Măria Mare / Se pornesc oile-n vale / Şi se duc şi nu mai vin, / Pân' la Sântu' Constandin!"

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here