Daca de Craciun m-am obisnuit sa imi mearga din plin (vezi castigarea Superblogului), de Paste vad ca lucrurile se strica. Anul trecut pe vremea asta, in Saptamana Mare, ne-a lovit o poprire pe conturi din cauza unui cumnat care nu isi platise creditul, iar Mr SF era girant. Asta asa, ca sa se mai adevereasca inca o daca ca facerea de bine inseamna sex cu mama din dotare. Cateva luni mai tarziu lucrurile s-au reglementat, vinovatul s-a apucat serios de munca si de plata datoriilor, din fericire in primul rand pentru el si apoi pentru toate partile implicate. De atunci am ramas cu o poprire inactiva si imposibilitatea de a deschide cont la o alta banca (nu eu, ci dragul meu barbat), pe care o sa o taram dupa noi in urmatorii (sper) numai 10 ani.Anul acesta, firma la care tot el saracu’ activeaza cu drag si spor ca stivuitorist, de aproape trei ani, este in punctul falimentului, sunt in insolventa, au sechestru pe marfa si slabe sanse sa obtina de undeva banii de a-si plati datoriile. Asa incat ne vedem din nou in prag de colaps, asta asa, ca sa vina si la noi iepurasul cu ceva, lua-l-ar naiba, ca mai bine statea la el in cotet.
Asa incat, nu stiu ce urmeaza. Sa cautam un loc de munca ca muncitor (calificat, necalificat, orice), sa imi umplu blogul de advertoriale ca sa supravietuim, sa ma apuc de plans…ultima varianta, desi imi pare cel mai la indemana, nu ajuta cu nimic. Cu Dumnezeu inainte, imediat ce il gasim prin viata asta de rahat.
PS. Nu caut sa imi plangeti de mila, cred ca de fapt incercam sa ma descarc.
