Trecerea de la tinerete la maturitate nu e o chestie brusca, nu te culci seara pustoaica si te trezesti a doua zi dimineata femeie cu capul pe umeri. Tare ar fi bine sa fie asa si povestea sa tina pana la urma numai de varsta. In realitate, ea are la baza experientele pe care le parcurgi, echilibrul pe care il dobandesti, lectiile si pragurile de sus de care te-ai lovit, iar varsta este numai cea care iti permite sa acumulezi toate astea, ca vrei sa nu.
Maturizarea vine cu avantaje si dezavantaje. Ai invatat sa fii mai relaxata, mai stapana pe tine, pe emotiile tale, sa distigi ceea ce este trainic de efemer si lucrurile esentiale de capricii. Poate ca porti ochelari deja, dar, metaforic vorbind, vezi mai bine in jurul tau, mai clar. Numai ca lucrurile pe care le vezi si le intelegi altfel acum exclud o mare doza de autoiluzionare care, pe o parte, iti facea bine si aduc o la fel de serioasa portie de resemnare. Nu mai crezi ca poti schimba lumea, in schimb vezi ca lumea asta este cea care te-a schimbat pe tine.
Sunt lucruri de care nu aveam habar la 20 de ani si le-am aflat aproape de 40, am o lista intreaga. iata numai cateva, cele mai importante.
As fi vrut sa stiu pe atunci:
- Ca majoritatea iubirilor nu tin o vesnicie, iar cele care totusi o fac, raman in suflet calme si linistite, fara sa doara. Daca m-as putea intoarce sa stau de vorba cu fata care, la 20 de ani, hohotea in perna, tare as mai avea multe sa-i spun. Nu stiu daca m-ar crede, ca na, e varsta la care crezi ca esti centrul universului si mai crezi ca il poti determina sa se invarta dupa cum ii dictezi tu. Nu stiu daca astea i-ar opri lacrimile, cum nu stiu nici daca as vrea sa i le opreasca de fapt, pentru ca femeia care va fi ea, care sunt astazi eu, e intrupata din lacrimile acelea si modelata dupa pragurile de sus peste care a dat. Si, oricum, de ce sa le opresc? Vine o vreme cand nu ne mai putem descarca asa de usor, cand greutatea care ne apasa in capul pieptului nu se lasa plansa si dusa cu-un suspin, ramane acolo. Dar i-as spune ca e ok, ca va fi ok, ca lucrurile au importanta pe care le-o dam noi. Si as indemna-o sa nu se resemneze, nu voit, ca resemnarea vine oricum, dar de ce sa o caute mai devreme?
- Ca nu e nevoie de prea multe artificii ca sa fii frumoasa, si asta nu pentru ca industria cosmetica ar fi facut, in ultimii 20 de ani descoperiri revolutionare in materie de produse make-up, ci pentru ca acum, spre deosebire de tinerete, stiu sa le aleg pe cele cu adevarat de calitate. In plus, oricate laude as putea aduce unei asemenea truse de machiaj, mai ales dupa o noapte nedormita, tot echilibrul imi este cel mai bun fond de ten si multumirea sufleteasca imi evidentiaza cel mai bine culoarea ochilor.
- Ca mama mea e cea mai tare femeie din lume, cea mai desteapta, cea mai puternica si omul in care pot avea incredere 100%. As vrea sa imi fi dat seama de asta la 20 de ani. Nu m-ar fi facut poate asta sa o ascult la momentul in care tineretea imi dicta alegerile (proaste), dar macar m-ar fi feri sa o nedreptatesc cu neincrederea mea.
- Ca o perie rotativa face minuni in cazul unei coafuri si costurile sunt minime, daca stau sa calculez cat timp o folosesti. Nu m-ar fi ajutat asta sa am mai mult succes poate…dar m-as fi simtit mai bine cu mine insami. Am avut ani de zile parul ca o matura si m-am uitat cu invidie in jur, la fetele daruite mai generos de mama natura.
- Ca numai boala si moartea sunt nenorociri adevarate. Cu restul relelor te poti impaca, le inlaturi, le ignori sau te deprinzi sa traiesti cu ele.
