…sa imi fac un blog numai al meu. Un alt blog pe care sa fiu eu toata….care sa nu castige nici PageRank, nici popularitate, ca sa nu ma impiedic de mercantile interese la nici un pas.
Un blog numai al meu? Dar asta al cui este? Cei care intreaba nu primesc raspunsuri, cei care nu intreaba le stiu sau nu sunt interesati de ele.
Ce mi-a venit? Pai mi-a venit ca s-a intamplat sa citesc niste oameni noi si sa ii admir vechi. Mi s-a intamplat sa ii citesc pe cand aveam bani de tigari, dar m-am incapatanat sa nu uit cum ma simt cand nu am. Nu imi pare rau…dar cum ar fi sa incerc sa nu ma pierd pe drum?
Uneroi, indiferent ce scriu, reusesc sa spun exact ceea ce gandesc si sa o fac amuzant. Plodul din tren e una din ultimele dovezi. Alteori…nu. Nu, nimic.
Marturisesc…am vrut sa am…si am inceput sa uit sa fiu….
