Azi aveam in plan si in minte sa scriu cu totul altceva pe blog, dar socoteala din targ (adica din metrou, unde pe o bucata de hartie am pus eu pe hartie ganduri) nu se potriveste cu cea de-acasa si daca totusi se pupa astea doua, nu merg cu socoteala din fata calculatorului. Am venit plina de avant sa pun pe hartie o poveste despre blog – a full time job, ii alesesem si titlul ca stiam exact ce o sa insir, dar uite, trebuie sa mai astepte pana maine pentru ca azi mi-a aruncat Sonia o vorba la petrecerea cu o suta de lumanarele a blogului ei si m-a incitat.
Asa ca povestea de astazi va fi despre cat sunt eu de bogata uneori si pe undeva. In comparatie cu ce? puteti intreba. In comparatie cu viata mea de zi cu zi, plina de frustra(n)tul drum acasa-munca si spatiul dintre ele bonus, de exemplu, dar mai ales in comparatie cu acum cateva luni, tot aici.
Ce mi-a placut mie cel mai mult in viata (dupa partea cu invatamantul si cu trainingul) a fost sa fac parte din ceva. O comunitate, un grup de care sa fiu mandra, sa am ceva de aparat in afara de mine insami, o cauza pentru care sa pledez si sa o fac pana in panzele albe, indiferent ca lumea-mi striga martoaga de dedesupt Rocinanta, oameni ai mei, calzi si buni oameni.
Nu mi-am gasit sentimentul asta dulce si dorit de apartenenta prin cotloane de suflet brusc, atunci cand am citit despre metafora elefantului printre portelanuri, pe care am preluat-o si folosit-o fara rusine, ci mult mai dinainte, dar la momentul citirii articolului de care va spuneam am gasit totusi ceva: un sentiment de bine, de alaturare si odata cu el o expresie, pe care m-am amuzat sa o folosesc: elefantimea voastra
Ce inseamna pana la urma? Elefantimea voastra este simbolul omului OM in primul rand si apoi toate celelalte, a omului care greseste si se teme de greseala nu pentru dezaprobarea pe care si-o atrage din cauza ei, ci pentru tristetea pe care pasul sau in laturi ar putea sa o aduca celor dragi. Simbolul celui care se simte sarac in cuvinte, nu pentru ca nu le-ar putea asterne pe hartie sau insira pe tastatura, ci pentru ca ele sunt, oricat le-ar rotunji, neputincioase in a exprima tot sufletul individului care manuieste condeiul. E metafora celui care respira si prin plamani si prin cei din jur in egala masura, a celor stransi unul intr-altul de aceeasi flacara, rumegand pachidermic acelasi gand.
Elefantimea voastra e expresia pe care i-o arunci celui din fata ta, tovarasului tau de blog si de cafea fierbinte de dimineata pentru a-i declara nu ca iti e drag, asta este oricum evident, ci pentru a-l instiinta ca de aici incolo are o responsabilitate in a-ti fi aproape si pe viitor odata ce ti-a primit o bucata de suflet in gazduire si ti s-a alaturat intru poveste.
Elefantimea voastra e expresia destinata celor care se simt vinovati cumva cand nu scriu si nu citesc ce au scris camarazii de boala, colegii de drag, vecinii de vis.
Asa ca va dau de stire. Elefantimea voastra este de azi marca inregistrata. Si pentru ca zice lumea ca imi apartine si pot sa fac ce vreau cu ea, o daruiesc Soniei, in primul rand si alaturi de ea o arunc in Abisuri si apoi tuturor celor care MA citesc si O citesc si NE citesc si ne vor citi si va vom citi si VA citim chiar acum…si tare ne mai place. E dedicat tuturor care au pe cate cineva in blogroll sau celor care sunt in blogroll-ul cuiva si nu au ajuns acolo datorita unui schimb fair de linkuri agreat, ci…din toate celelalte motive.
Cunoasteti oameni carora le-ati dedica marca noastra inregistrata?
Update: va invita sa cititi si comentariul Soniei mai jos, care aduce minunata completare acolo unde eu am terminat cuvintele.
