Nu inteleg nici sa ma pici cu ceara sentimentul asta romanesc al nenorocirii care va sa vina si nu ne ferim de ea, ci o plangem anticipat. Cand s-a apucat unul sa scrie despre drobul de sare, ne-am bagat repede sa comentam si sa-i laudam ironia, ca suntem neam de comentatori si bagatori de seama din tata-n fiu, dar, la o adica, de la vladica la opinca ne spargem in superstitii.
Mergi luni la servici. Companie mare, multinationala, toti sunt plini de scoli si de diplome, da’ uneori nu stiu la ce le folosesc. Sa te fereasca sfantul sa vrei sa te imprumuti la cineva. Nici ala de i-a murit matusa Tamara mai ieri nu-ti da, ca e luni si cica asa i-o merge apoi toata saptamana. tot sa dea bani si n-o sa-i mai vada inapoi.
Asta o afli daca iti faci curaj sa-l intrebi, ca nu-i simplu defel, are si el, ca si restul populatiei o fata de zici ca i-a inviat ca prin minune soacra peste weekend. E, dar daca ma duc sa-mi iau in pahar de apa de la dozatorul ala de pe culoar, sa vezi cum se schimba calimera: pe drumul de intoarcere numai chipuri zambarete imi multumesc din ochi ca le-am iesit in fata cu plin, de parca ar veni cu ambrozie, nu cu apa chioara.
Apoi vine marti. Trei ceasuri rele. Si nu e clar care din ele sunt in cauza, asa ca te feresti si de umbra ta si iti e teama si sa treci strada. Te uita Dumnezeu la semafor sucind capul ritmic pe verde in stanga si in dreapta si ezitand sa traversezi, ca nu stiii de unde vine un nebun. Cand ajungi tarziu la servici si te cearta seful, nu esti tu supersititos, ci el tampit, evident. Ca de aia e sef.
Pai bine, nene, ziua are 24 de ore! Din alea 24, noi chiar numai pe alea trei le vedem? O matematica simpla ne arata ca 24 minus 3 fac 21 de ceasuri, toate bune, numai unu’ si unu’. Deci ziua ar trebui sa fie pe plus, oricum o dai.
Pisicile isi poarta blana precum femeile coama. Stai ca fac si rime. De ce nu ne ferim si de o bruneta focoasa si nu scuipam imprejur de trei ori la aparitia unui Adonis cu piele aramie daca de culoare se pune problema? Pai pentru ca de aia nu povesteste folclorul. Poate numai cel urban, dar el te-nvata nu sa fugi de asa exemplare, ci sa faci cei trei pasi cuveniti inapoi si pe urma sa te impiedici.