Acum o saptamana mi s-a stricat calculatorul. Sa fi venit potopul, sa fi plouat cu broaste, nu as fi avut mai pregnant sentimentul de nenorocire ca in clipa in care am vazut scris negru pe alb, pardon, alb pe negru, ca monitorul era mesagerul funestei vesti: an error occured. Pres Ctrl+Alt+Del to restart, iar tastatura era inerta, deci Ctrl+Alt+Del insemna pentru ea fix frectie la picior de lemn, iar restartul, din orice buton al unitatii, ma ducea, ca un afurisit de bumerang, exact in acelasi punct.
Primul gand a fost aducator de panica: pozele mele, documentele, parolele, Tonitza, cuiul, tranzistor nou, japonez (ultima parte datorata lui Dem Radulescu si nu stiu carei bucati din filmul cu B.D.). Noroc ca fostul meu sot obisnuia sa dispara la intervale regulate cu chestii din casa asa ca eram antrenata sa nu cad prada disperarii. Un lucru e doar un lucru, imi spuneam. Doar ca asta era lucrul ala cu care imi petreceam timpul de la 7 la 1 noaptea in fiecare zi de luni pana vineri, plus jumatate de weekend, era obiectul muncii cum ar veni.

Cu tamplele fierbinti inca, m-am inarmat cu o surubelnita, ca si cum toata viata as fi asamblat calculatoare si am inceput sa-i desfac unitatea. Asa a fost partea usoara. Inauntru era un praf consistent care a reusit sa ma uimeasca pana si pe mine, desi nu prea observ chestii de genul asta in mod normal. Am apucat voiniceste aspiratorul si am pornit sa il curat cu spirit de raspundere. Nu stiu daca a existat vreun risc al operatiunii respective si nici nu stiu daca in felul asta am atins ceva, cert este ca, dupa incheierea activitatii casnice, printr-o coincidenta fericita, vointa divina sau intamplare pura…a pornit.  Nu am avut nici macar bunul simt sa intru in panica pentru eroarea de mai devreme. Cel putin nu pana acum trei zile, cand s-a intamplat din nou.

Hehehe, ma credeam deja specialista! Am insfacat aspiratorul salvator. In unitate curatenie, dar tot am aerisit-o un pic. Numai ca de data asta, spre uimirea, dracii, spumele si toate cele care m-au apucat…nu a functionat. Calm, cum ii sta bine unei persoane rationale cum ma (des)consider, ma asez pe un scaun, imi aprind o tigara si incep sa injur. Asa, birjareste, uitand si de post si de bun simt si de multe altele. Nu se spune totusi ca uitarea e o forma de aparare a creierului? Dupa jumatate de pachet de tigari, tragand filozofic concluzia ca s-a bulit Windowsul, sau, mai bine zis sperand ca este asa (pentru ca asta ma pricepeam sa remediez) pornesc sa il reinstalez. Din a doua incercare a functionat, l-am formatat, tastatura a inviat ca prin farmec, ce sa mai, a pornit cu totul. Distractia de la felul doi, gasirea driverelor. Rezolvat si asta. Office-ul, antivirusul…astea erau desert. Si totusi, la final, nu se vedea bine. Placa video cu driver cu tot era ok, rezolutia monitorului la fel, dar…pe ecran nu aparea nimic asa cum trebuie. L-am lasat in plata Domnului si m-am dus la culcare. Am si eu punctul acela de rezistenta pe care daca il ating…nu mai merge nimic. Avea scuze amaratul d computer.

Ieri, absolut din intamplare, am sters praful pe masa de lucru, inclusiv de pe monitor. Pc-ul deschis, cum sta cam tot timpul cand eu nu dorm. Si am atins, in zelul meu gospodaresc, un butonas discret, care a facut ca in trei secunde, monitorul meu sa se calibreze singur si sa revina la imaginea aia buna pe care o stiam si o iubeam.
Iar eu nu ma pot opri sa nu ma intreb acum, dupa ce ostilitatile s-au incheiat: oare cat o sa il tina de data asta si ce m-as mai fi apucat sa ii fac, cu forte proaspete, daca nu ma refugiam in curatenia casnica de destresare?

 

9 COMENTARII

  1. Ha, ha, mi-e si rusne sa iti spun ce mi-a trecut prin cap… Un proverb simpatic, legat de noroc… 😀
    Trebuie sa ii citesc si lui Ionut articolul asta, ca tare mi-a placut si de multe intamplari mi-a amintit… :))))

  2. asa suntem noi, femeile, cand ceva nu merge intai stergem de praf.
    cu aspiratorul nu riscai mare lucru decat sa aspiri vreo integrata din aia si sa nu o mai gasesti nici cu detectivii particulari. asta pentru ca operatiunea corecta este de suflare, si nu de aspirare. bine, teorie stiu, ca in practica fac la fel ca tine :))
    macar tu nu ai un SuperBlog de terminat… eu l am rugat frumos pe domnul laptop sa mai reziste cateva zile ca dupa aia ii dau zeama de specialist sa l curete cum se cuvine si prin toate partile :).
    hai poate acum te o mai tine cativa ani, daca tot l ai ferchezuit .

  3. Pentru toate operațiunile pe care le-ai descris tu mai sus și pentru multe altele de genul, există Macho! 🙂 Sunt o ignorantă deliberat, dar îți admir cunoștințele tehnice.
    Să-i fie viața lungă!

    • Macho e o comoara nationala, in locul tau as face in jurul lui parc national, zona protejata. Sa-l stapanesti sanatoasa, ii meriti fiecare degetel.

      Cat despre scula mea, mersi fain, sa-i fie, ca nu am nervi de irosit pe fundul lui o perioada.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here