My American Dream: o vacanta speciala

workandtravel-vacantespeciale-usa-independence-day

Asa cum este obligatoriu pentru un musulman sa parcurga macar o data in viata drumul pana in Tara Sfanta, la fel de necesar ar fi ca un tanar sa participe la programul Work and Travel si sa dea o fuga pana in SUA cel putin o data pe studentie. Nu spun asta ca sa dau lectii altora, nici ca sa ma laud cu banii castigati  prin intermediul acestui program sau cu locurile pe care le-am strabatut cu piciorul si pana atunci le vazusem numai in filme, desi cred in adancul sufletului ca motive de lauda as avea. Vorbeam despre un fel de Mecca a studentilor pentru ca, orice ai fi trait anterior pana la aproximativ 20-22 de ani, orice ai trai inca 20 de ani de aici incolo, America este, incontestabil, ALTCEVA. Iar “altceva“-urile astea ne sunt de folos in viata, sunt ca un fel de scara rulanta pe panta devenirii noastre.

Nu am sa insist pe conditiile de participare la programul work and travel, ele sunt destul de simple (in doua vorbe: schimb cultural international al Departamentului de Stat al SUA, student la zi, maxim 29 de ani, cunostinte conversationale de limba engleza) si doar la un click distanta, ci am sa va povestesc putin cum se vad lucrurile din interior.

Daca America este un vis, Work and Travel reprezinta calea calea mai usoara de a ajunge la el. Teoretic, daca esti tanar si visezi sa lucrezi afara, un job intr-un restaurant sau hotel ai putea obtine si mai aproape, in Europa. Vrei asta? Acum serios, in cate din filmele pe care le-ai vazut in ultimul an actiunea se petrece in Europa? Ai sansa sa calci pe urme de pasi celebre, sa joci in cel mai modern film 3D, cu tine in rolul principal. Pentru curiosi, 3D aici vine de la   Descoperire, Distractie, Devenire. Sau cel putin asa il vad eu.
Dupa experienta americana ajungi sa stii mult mai multe despre propria persoana, despre limite, despre ce poti si ce nu poti astepta de la tine, despre valorile pe care vrei sa-ti inalti de atunci incolo, coloana vertebrala. Si rezultatul, garantat, te va surprinde. 
Va imaginati ca totul in povestea asta e numai lapte si miere? Nu, cum nu e in viata insasi. Dar merita!
Exista, pe de o parte, momentul acela, al coborarii din avion, inainte de a-ti intalni angajatorul (mai ales daca pleci pentru prima data si nu esti insotit de vreun amic, temerar ca si tine) cand te trezesti singur, la mii de kilometri distanta de tot ce aveai drag si caldut si parca te intrebi: “o, Doamne, ce fac eu acum? Din fericire vei afla foarte curand ca nu esti de fapt singur, ca sunt mii in situatia ta si asta va va apropia cu viteza luminii. Pe urma, secundele acelea de panica iti ofera un dar pretios: te responsabilizeaza, iti  ofera o capacitate de adaptare pe care, de cele mai multe ori nu ti-o banuiai, iar aceasta capacitate de  adaptare creste in momentul in care vezi ca America insasi te inglobeaza, te integreaza, America, minunata uniune care isi trage puterea tocmai din diversitatea asta, a carei particica esti si tu acum.
Exista, pe de alta parte momentul in care ramai uimit: si intelegi de ce este numita tara  tuturor posibilitatilor. Aici, de exemplu, un angajator a invatat de mult ce inseamna sa valorifici la maxim potentialul uman. Ce daca te-ai dus acolo sa lucrezi pe parte de housekeeping? Se intampla sa stapanesti foarte bine limba si te descurci cu calculatorul (in mare parte ti se trage de la Facebook, dar asta ramane intre noi) Nu ai vrea sa faci mai mult decat sa asiguri curatenia in camere?  Uite, poti lucra pe partea de contracte. Acesta este doar un exemplu din multe altele ( nu al meu de data asta)

In timp ce la noi in tara, de cele mai multe ori, un incepator este pus, cel putin la inceput, inerent la munca de jos, indiferent de cat ar fi de pregatit, America a invatat ca daca ii oferi omului o activitate care ii face placere, daca te iti pasa de potentialul sau si il vezi dincolo de cele doua brate de munca, daca ii arati ca te intereseaza sa te adaptezi lui, asa cum si el se adapteaza la tine, il motivezi. Un angajat motivat actioneaza in consecinta si iti aduce profit mai mare. Pentru ca, despre asta e vorba pana la urma, nu-i asa?Apropo de uimire si pe post de amuzament: la intoarcerea acasa am povestit unei prietene aventura mea si tin minte si acum ca mi-a spus: “Eu am ramas cu gura cascata si prin tarile Europei, atunci cand am dat peste cate ceva frumos. Cred ca in America mi-ar intra toate mustele pamantului in gura, de atata uimire!” (Vienela, multumesc pentru hohotul de ras!)

delfin
In Romania, ai parte de o vacanta (poate!) o data la un an de munca si asta cautand de fiecare data oferte turistice cat mai avantajoase. In America, iti permiti dupa  trei luni de munca sa alegi luxul unei vacante speciale, nu trebuie decat sa pui degetul pe harta si sa spui: acolo! Se vor gasi in jurul tau cel putin 3-4 tineri care sa doreasca acelasi lucru si cu care sa fii tovaras de drum, cheltuieli si aventuri.

Asadar, chiar daca nu ar fi decat calatoria in sine si tot ar fi un castig participarea, dar nu se rezuma la atat. Apropo de castig, sunteti curiosi cu ce va alegeti, financiar vorbind? Suficient cat sa acoperiti costurile programului (taxa de viza, biletul de avion, comisionul agentiei care iti sprijina candidatura), plus sa iti iei, cum spuneam, dupa cele 3 luni de munca o binemeritata vacanta in care sa calatoresti, sa iti cumperi diferite lucruri la care doar visai (cum va suna sintagma “laptop de ultima generatie de care abia s-a auzit la noi?”) si sa te intorci si cu ceva bani acasa. Cei mai ambitiosi si chibzuiti reusesc sa vina acasa si cu suma de bani necesara plecarii din anul urmator. Cum e posibil?

Daca facem un calcul, vom vedea ca majoritatea joburilor disponibile prin Work and travel (waiter/waitress, kitchen utility worker, guest room attendant, cafe worker, cashier, host/hostess, bartender, kitchen help, cashier in fast-fooduri, housekeeper in statiuni turistice, parcuri de distractie) sunt platite intre 7 si 12 usd pe ora. Permisul de munca iti permite sa iti iei doua norme, astfel incat sunt tineri care ajung sa munceasca o perioada si 16 ore pe zi. Daca adaugam la asta tips-urile (bacsisurile), care se pot ridica la aproape 100 usd pe zi la unele joburi, ajungem la o suma impresionanta, in conditiile in care experienta arat ca poti avea parte de cazare decenta cu 100 usd pe saptamana. Fireste, nu trebuie sa o tii la infinit cu ritmul acesta nebun de munca, pana nu mai stii pe ce lume te afli. Partea buna este ca fiecare alege practic cat vrea sa lucreze si cum foloseste timpul extra-job. Recunosc, petrecerile pe plaja de la ocean sunt incredibile. Eu, care sunt omul constrastelor, am muncit nebuneste doua luni, am imbinat munca si distractia o luna si apoi m-am mai plimbat inca 3 saptamani. Am lucrat ca waitress intr-un mic restaurant langa plaja si vanzatoare intr-un magazin de inghetata in completare – si fost o alegere inspirata. Partea buna este ca, daca angajatorul tau este multumit de munca depusa, in anul urmator poti veni din nou, prin acelasi program, tot la el, deci de data asta stiind exact la ce sa te astepti.

Si tot din experienta trebuie sa va spun ca o posibila sursa de finantare pentru participarea la program este creditul BRD Work and Travel. Eu nu am apelat la el, dar in calitate de trainer l-am predat incepatorilor in ale bancii vreo sase ani (si cu asta mi-am deconspirat multinationala unde semnez cu drag si spor statul de plata). De asta ma cam laud ca ma pricep. Oare de la experienta americana mi se trage modestia asta? E adevarat, nu am cunoscut nici un alt popor care sa fie atat de mandru ca este ceea ce este. Nu am mai cunoscut popor cu valori atat de clare si de puternic evidentiate. Este suficient sa vedeti paradele de 4 iulie ca sa intelegeti cata bucurie de a trai, cata incredere in el are americanul, de la cel mai mic la cel mai mare. De 4 iulie America este un furnicar minunat. Mi-ar fi placut sa fiu mai mult parte din acest furmicar, sa agit steagul unei tari care, desi nu imi apartine, m-a adoptat fara rezerve timp de aproape patru luni. Eu am sarbatorit prin munca unicul 4 iulie american din viata mea, dat fiind ca inseamna posibilitatea unui castig mai mare, datorita fluxului crescut de clienti.

Vreti sa stiti cate ceva si despre perioda de travel care urmeaza celei de work din program? America are lucruri uimitoare de vazut, asa cum sigur va puteti imagina. Si daca nu puteti, ei bine, luati cel mai frumos moment din viata voastra de studenti, inmultiti-l de cel putin zece ori, combinati-l cu locuri si lucruri de care ati auzit numai la televizor si o sa aveti o imagine aproximativa. M-am exprimat asa, nu din infumurare, ci pentru ca, daca nu o traiti, orice poveste de genul acesta nu poate fi incadrata altfel decat aproximativ. Imi doresc sincer sa va fac curiosi, sa va incit sa mergeti, daca va incadrati in limitele de varsta si studii, sa va trimiteti copiii, daca sunt la facultate. Stiu sigur ca nu veti regreta. Daca nu as fi sarit de 30 de ani, m-as fi inscris la master, ORICE master, numai ca sa mai pot pleca o data.Cum vi se pare ideea de a inota cu delfinii? Dar o croaziera in Jamaica? Toate astea sunt posibile. Ati vrea sa va pierdeti in New York si, mangaindu-i cu pasul strazile, sa aflati de ce il iubea atat de mult Carrie Bradshaw? V-ar placea sa mancati orez in China Town, sa bagati cativa centi intr-un aparat din cazinourile Las Vegasului si sa visati ca auziti o alarma, urmata de monede care cad si cad si cad? Dar sa intelegeti cat sunteti de mic si neinsemnat admirand minuni precum Cascada Niagara sau Marele Canion?

Eu am facut asta si acum, la mai mult de zece ani de la miraculoasa mea aventura americana inca imi vine sa dau din cap a salut cand vad la televizor in vreun film Statuia Libertatii. Pentru ca, timp de patru luni din viata mea, m-am simtit de acolo. Independenta. Integrata. Acceptata. Mandra. Si am ramas asa si dupa ce am plecat.

Voi visati la America?

SuperBlog 2013

18 COMENTARII

  1. Nu mai ţin minte, da' parcă limita de vârstă era până în 35 de ani acum vreo 4-5 ani. A plecat un prieten cu W&T. şi plecam şi eu cu el dacă nu aveam împliniţi deja cei 35 de ani…ştiu că el a plecat în vară, iar eu făceam 36 de ani în toamnă. 🙁

  2. Nu mai sunt demult studenta, dar tare m-ai facut sa visez…
    O sa-i trimit articolul Pruncului, poate il face si pe el sa viseze. De fapt deja stiu ca viseaza la America, dar uite ca nu stiam nici eu, nici el, cum se poate ajunge acolo 😉 Pup, Danuta!

  3. dacă nu aş fi avut anii pe care îi am (şi care mi-s dragi) şi dacă mi-ar fi fost dat printr-o mirare să aleg…. aş fi ales arabia cu ochii închişi. acea arabie la care america priveşte cu jind (uneori şi cu nişte războaie mici) şi pe care, neînţelească, o ţinem în umbra uitării şi a negării.
    dar este numai un vis ciudat, de pisic ce nu iubeşte america exact pentru tot ceea ce este ea. un animal flămând…

  4. Dănuţa, nici când am aflat de ei, acum câţiva ani, nu mă mai încadram în condiţiile de participare. Dar am realizat ce lucru bun înseamnă şi m-am gândit, ca şi acum, la băiatul meu. Este încă mic, dar timpul zboară repede şi este bine să ştim din timp, ce oportunităţi apar.

    • Nu as ezita nic o clipa sa imi incurajez copilul sa participe la un astfel de program. Sunt prea multe castiguri in exeprienta americana ca sa stau pe ganduri.

  5. Nu stiu de ce, dar sunt mereu tentata sa compar posibilitatile pe care le aveau copiii in regimul comunist cu cele pe care le au copiii de acum, cand visul american este la doar un pas distanta de a putea fi realizat de oricare dintre ei.
    Vanzatoare de inghetata, spui? In plina vara? Cu multi bani in buzunar? Uite, cam asa imi imaginez eu raiul! Sa pot manca vara cata inghetata doresc! Cred ca nu as fi fost in stare sa ma mai intorc cu bani acasa. :)))

  6. Dupa felul cum ai povestit, as putea sa jur ca ai fost in SUA! Si…vorba Vienelei…cred ca este un job de vis sa fii vanzator de inghetata… Pentru mine nu ar fi bun un astfel de loc de munca fiindca as manca toata inghetata si nu as mai avea ce sa vand apoi!

    Eu visez la America…si chiar m-am inscris la work and travel luna trecuta… Vreau sa imi transform visul in realitate la anul! Si sincera sa fiu, abia astept!! 🙂

    • Ce te face sa crezi ca nu am fost? Am 35 de ani, programul asta e de cand lumea..!!
      Ma bucur ca te-i inscris, cred ca ai facut un lucru extraordinar de bun! Nimic nu inlocuieste experienta americana!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here