Asa cum este obligatoriu pentru un musulman sa parcurga macar o data in viata drumul pana in Tara Sfanta, la fel de necesar ar fi ca un tanar sa participe la programul Work and Travel si sa dea o fuga pana in SUA cel putin o data pe studentie. Nu spun asta ca sa dau lectii altora, nici ca sa ma laud cu banii castigati prin intermediul acestui program sau cu locurile pe care le-am strabatut cu piciorul si pana atunci le vazusem numai in filme, desi cred in adancul sufletului ca motive de lauda as avea. Vorbeam despre un fel de Mecca a studentilor pentru ca, orice ai fi trait anterior pana la aproximativ 20-22 de ani, orice ai trai inca 20 de ani de aici incolo, America este, incontestabil, ALTCEVA. Iar “altceva“-urile astea ne sunt de folos in viata, sunt ca un fel de scara rulanta pe panta devenirii noastre.
Nu am sa insist pe conditiile de participare la programul work and travel, ele sunt destul de simple (in doua vorbe: schimb cultural international al Departamentului de Stat al SUA, student la zi, maxim 29 de ani, cunostinte conversationale de limba engleza) si doar la un click distanta, ci am sa va povestesc putin cum se vad lucrurile din interior.
In timp ce la noi in tara, de cele mai multe ori, un incepator este pus, cel putin la inceput, inerent la munca de jos, indiferent de cat ar fi de pregatit, America a invatat ca daca ii oferi omului o activitate care ii face placere, daca te iti pasa de potentialul sau si il vezi dincolo de cele doua brate de munca, daca ii arati ca te intereseaza sa te adaptezi lui, asa cum si el se adapteaza la tine, il motivezi. Un angajat motivat actioneaza in consecinta si iti aduce profit mai mare. Pentru ca, despre asta e vorba pana la urma, nu-i asa?Apropo de uimire si pe post de amuzament: la intoarcerea acasa am povestit unei prietene aventura mea si tin minte si acum ca mi-a spus: “Eu am ramas cu gura cascata si prin tarile Europei, atunci cand am dat peste cate ceva frumos. Cred ca in America mi-ar intra toate mustele pamantului in gura, de atata uimire!” (Vienela, multumesc pentru hohotul de ras!)
Asadar, chiar daca nu ar fi decat calatoria in sine si tot ar fi un castig participarea, dar nu se rezuma la atat. Apropo de castig, sunteti curiosi cu ce va alegeti, financiar vorbind? Suficient cat sa acoperiti costurile programului (taxa de viza, biletul de avion, comisionul agentiei care iti sprijina candidatura), plus sa iti iei, cum spuneam, dupa cele 3 luni de munca o binemeritata vacanta in care sa calatoresti, sa iti cumperi diferite lucruri la care doar visai (cum va suna sintagma “laptop de ultima generatie de care abia s-a auzit la noi?”) si sa te intorci si cu ceva bani acasa. Cei mai ambitiosi si chibzuiti reusesc sa vina acasa si cu suma de bani necesara plecarii din anul urmator. Cum e posibil?
Daca facem un calcul, vom vedea ca majoritatea joburilor disponibile prin Work and travel (waiter/waitress, kitchen utility worker, guest room attendant, cafe worker, cashier, host/hostess, bartender, kitchen help, cashier in fast-fooduri, housekeeper in statiuni turistice, parcuri de distractie) sunt platite intre 7 si 12 usd pe ora. Permisul de munca iti permite sa iti iei doua norme, astfel incat sunt tineri care ajung sa munceasca o perioada si 16 ore pe zi. Daca adaugam la asta tips-urile (bacsisurile), care se pot ridica la aproape 100 usd pe zi la unele joburi, ajungem la o suma impresionanta, in conditiile in care experienta arat ca poti avea parte de cazare decenta cu 100 usd pe saptamana. Fireste, nu trebuie sa o tii la infinit cu ritmul acesta nebun de munca, pana nu mai stii pe ce lume te afli. Partea buna este ca fiecare alege practic cat vrea sa lucreze si cum foloseste timpul extra-job. Recunosc, petrecerile pe plaja de la ocean sunt incredibile. Eu, care sunt omul constrastelor, am muncit nebuneste doua luni, am imbinat munca si distractia o luna si apoi m-am mai plimbat inca 3 saptamani. Am lucrat ca waitress intr-un mic restaurant langa plaja si vanzatoare intr-un magazin de inghetata in completare – si fost o alegere inspirata. Partea buna este ca, daca angajatorul tau este multumit de munca depusa, in anul urmator poti veni din nou, prin acelasi program, tot la el, deci de data asta stiind exact la ce sa te astepti.
Si tot din experienta trebuie sa va spun ca o posibila sursa de finantare pentru participarea la program este creditul BRD Work and Travel. Eu nu am apelat la el, dar in calitate de trainer l-am predat incepatorilor in ale bancii vreo sase ani (si cu asta mi-am deconspirat multinationala unde semnez cu drag si spor statul de plata). De asta ma cam laud ca ma pricep. Oare de la experienta americana mi se trage modestia asta? E adevarat, nu am cunoscut nici un alt popor care sa fie atat de mandru ca este ceea ce este. Nu am mai cunoscut popor cu valori atat de clare si de puternic evidentiate. Este suficient sa vedeti paradele de 4 iulie ca sa intelegeti cata bucurie de a trai, cata incredere in el are americanul, de la cel mai mic la cel mai mare. De 4 iulie America este un furnicar minunat. Mi-ar fi placut sa fiu mai mult parte din acest furmicar, sa agit steagul unei tari care, desi nu imi apartine, m-a adoptat fara rezerve timp de aproape patru luni. Eu am sarbatorit prin munca unicul 4 iulie american din viata mea, dat fiind ca inseamna posibilitatea unui castig mai mare, datorita fluxului crescut de clienti.
Vreti sa stiti cate ceva si despre perioda de travel care urmeaza celei de work din program? America are lucruri uimitoare de vazut, asa cum sigur va puteti imagina. Si daca nu puteti, ei bine, luati cel mai frumos moment din viata voastra de studenti, inmultiti-l de cel putin zece ori, combinati-l cu locuri si lucruri de care ati auzit numai la televizor si o sa aveti o imagine aproximativa. M-am exprimat asa, nu din infumurare, ci pentru ca, daca nu o traiti, orice poveste de genul acesta nu poate fi incadrata altfel decat aproximativ. Imi doresc sincer sa va fac curiosi, sa va incit sa mergeti, daca va incadrati in limitele de varsta si studii, sa va trimiteti copiii, daca sunt la facultate. Stiu sigur ca nu veti regreta. Daca nu as fi sarit de 30 de ani, m-as fi inscris la master, ORICE master, numai ca sa mai pot pleca o data.Cum vi se pare ideea de a inota cu delfinii? Dar o croaziera in Jamaica? Toate astea sunt posibile. Ati vrea sa va pierdeti in New York si, mangaindu-i cu pasul strazile, sa aflati de ce il iubea atat de mult Carrie Bradshaw? V-ar placea sa mancati orez in China Town, sa bagati cativa centi intr-un aparat din cazinourile Las Vegasului si sa visati ca auziti o alarma, urmata de monede care cad si cad si cad? Dar sa intelegeti cat sunteti de mic si neinsemnat admirand minuni precum Cascada Niagara sau Marele Canion?
Eu am facut asta si acum, la mai mult de zece ani de la miraculoasa mea aventura americana inca imi vine sa dau din cap a salut cand vad la televizor in vreun film Statuia Libertatii. Pentru ca, timp de patru luni din viata mea, m-am simtit de acolo. Independenta. Integrata. Acceptata. Mandra. Si am ramas asa si dupa ce am plecat.
Voi visati la America?
