ploaieAni intregi am privit ploaia ca pe-un plans, pentru ca o asociam starii mele sufletesti. Copil fiind,  pe ploaie nu aveam voie sa ies la joaca. Ma inchideam in camera mea si stateam cu nasul lipit de geam, sughitand, iar indignarea mea avea gust de sare.

Adolescenta, ploaia mi-a displacut din ce in ce mai putin. Intamplarea de-a trai intr-un oras norocos, ferit de inundatii m-a facut sa-mi inmoi in stropi de ploaie curata crampeiele de vis cu care imi hraneam cei 16-17 ani si sa le mestec apoi visatoare, zile de-a randul, chiar daca soarele aparea.

Cand am sarit de 30 de ani si mi-a venit randul la lacrimi adevarate, am plans odata cu cerul si el impreuna cu mine. Norii negri, aducatori de picuri parca mereu reci, nu o data mi se inghesuiau pe suflet pana uitam sa mai respir.

Credeam ca nu mai pot scrie despre ploaie cand am incetat sa plang. Nu stiu daca dintr-o data s-au risipit toti norii sau am prins eu aripi si m-am inaltat deasupra celor care isi purtau tunetele cu-nversunare mereu pe deasupra esecurilor mele. Tot ce stiu este ca o data ca niciodata, cand ploia m-a prins pe drum, am incetat sa ma grabesc spre casa si mi-am lasat pasul liber, ca pe un cal slobozit din frau. Si el m-a purtat pe strazi mirosind reavan, prin balti care mi-au racorit talpile arse, printre frunze stralucind a margaritar de apa limpede pana cand limpezimea aceea s-a inclestat de sufletul meu si nu mi-a mai dat drumul.

De atunci nu ma feresc de ploaie. O las sa ma mangaie pe frunte, sa imi sfichiuie obrajii si sa-mi incalceasca genele. Mi-am dat seama ca ploaia nu e altceva decat un instrument minunat in trusa de chimie a naturii, un  catalizator miraculos, care te prinde, te invaluie si te reda tie-ti cu simtaminte insutite, dar pe potriva celor care-si au deja salas in adancul tau muritor din clipa insutirii.  Daca sunt fericita, ploaia imi plesneste pe pervaz ca artificiile de revelion si cand deschid geamurile imi miroase a sudoare a unui Dumnezeu care trudeste pentru fericirea noastra. Cand sunt suparata imi imaginez un potop ca cel din vremea dintai, care sa mature in cale toate urmele de nefolositoare rautati din lume, iar eu, un Noe subiectiv aleg sa iau cu mine-n arca numai vietuitoare cu temei: un greiere sa-mi cante a somn linistit, un licurici sa aprinda pentru mine lumina cand nu mai gasesc amnarul sa scapar si o privighetoare sa-mi aduca aminte mereu cum se urca pana la soare, chiar daca iti arzi aripile in zbor.

 

26 COMENTARII

  1. Laliciule licuriciule, umbli cu ploi-eşti de-astea!
    Uite, îţi fac una bucată mărturisire, una împărtăşire:îmi place, atunci când plouă, să plâng!
    Ies pe balcon, că mi-e lene să ies afară, şi, stau acolo, privind în zare, plouată. Dacă plouă cu piatră, mă retrag şi termin şi cu mucii! Da' dacă plouă îngăduitor, mă predau ei, închid ochii, mă dezbrac, şi o las să mă unde până la p…iele. Şi pe ploaie, şi pe plângăciosă! 😛
    Pe urmă intru în casă, îmi suflu mucii, mă spăl pe faţă, îmi ung o felie de dulceaţă de nuci, îmi fac un ceai şi scriu. Gata! Una ploicică de vară Alma Nahe.

    • Lalici licurici,hihihi, tare mai am senzatia ca te cunosc de cand lumea, dar asta numai pentru ca ai stat in pielea goala in p…loaia mea. Am ras cu lacrimi si am mai citit o data, ca sa se adune ct sa imi suflu si nasul. Acum ma incerca invidia, ca eu am balconul inchis si de cornierul ala nu pot trece ca sa ma ud. Buuuna atitudine, imi place!

  2. Mie-mi zici de Noe? Nu stiu cate persoane au fost dezamagite ca nu s- aintamplat nimic in decembrie anul trecut. Eu am fost una dintre ele… Sa stii ca mi se pare prea grea pentru noi, taurenii, lumea asta. Parem tari si grosieri dar avem un miez atat de sensibil. Suntem nascuti artisti. 🙂

  3. Hehehehhe, felicitări! 🙂
    Frumoasă temă ai ales. Îmi dau seama că, fix în clipa asta, de-aș scrie, aș avea cu ce să particip și eu, pentru că mi-a picurat niște poftă în suflet, dar, așa cum mi se întâmplă în ultima vreme, fix în clipa asta deja sunt în întârziere altundeva. Dar tot îmi rămâne gândul aici și mă bucur pentru tine.

    • Multumesc, multumesc, prea-draga mea sustinatoare! 🙂 Am ales tema si apoi mi-am amintit ca am mai sris odata si Parfum de ploaie…asa ca a fost un fel de provocare. Cam asa ma joc cu mine eu de cateva saptamani.
      Eu una m-am obisnuit deja sa fiu in intaziere peste tot, dar nu-mi mai fac probleme. BP imi place, dar…parca tot mai vreau ceva. Nu stiu ce inca…dar cand il gasesc, o sa fiu multumita. daca nu era ora asta inaintata, ma gandeam ca esti in intarziere la cursul de fotografie! 🙂 Merge, merge? Sau tacerea din ultimele zile e suficienta cat sa imi raspunda?

    • Sunt foarte punctuală de felul meu, dar, blogul mi-a dat și asta peste cap. Am hotărât să iau măsuri, prin urmare am tăiat drastic și fără milă din timpul pe care i-l dedic. Am avut ieri și cursul de foto și merge, sunt încântată. Chiar vreau să scriu și despre asta, de apuc azi. Aseară mă grăbeam la vizionarea unui episod din Rome alături de Macho, trebuie să avem momente doar ale noastre, altfel am lua-o razna. 🙂

  4. Salutare în miez de noapte. Am citit cu interes povestea ta despre "Noe subiectiv". Faptul că am citit cu interes povestea înseamnă că mi-a plăcut. Interesante au fost şi comentariile prietenelor tale. Nu sunteţi singurele care ascultaţi cântecul ploii "Cântând în ploaie" şi dansaţi încălţate prin bălţi.
    Zilele trecute m-a prins o răpăială de ploaie şi un vecin s-a oferit să mă ducă acasă cu maşina. I-am mulţumit şi l-am refuzat spunându-i că prefer să merg prin ploaie.

    • Salutare dis de dimineata, Liviu. Stiu ca nu suntem singurele, si eu am citit articolul tau si mi-a placut mai ales imagina copilului, cu talpile murare de glodul de pe dealuri. Ce imi plac oamanii care merg prin ploaie fara teama…

  5. mie îmi place, atunci când plouă, să mă plimb şi să o simt. ori să scriu… îmi place să scriu când plouă. dar nu plâng… 🙂

  6. Chiar nu am mai intalnit pe nimeni care sa aiba sentimente atat de diverse asupra ploii. Si am citit multe articole…
    Multora ba le place, ba nu le place. Exreme. La tine e diferit si sunt placute schimbarile astea.

    • Am incercat sa spun ca ploaia accentueaza sentimentle pe car le ai deja. Iti multumesc pentru aprecieri si…astept sa te citesc!

  7. Am fost cu tine prin aceeași ploaie. Uneori era caldă, făcăndu-mă să nu-mi mai simt umerii reci, alteori bătea cu piatra de gheață, săpându-mi riduri pe suflet, riduri pe față. Am fost dupa tine prin ploaie, am alergat si te-am ajuns. Sub ploaia ta mi-am spălat din păcate, am spălat urmele lăsate de primul taifun, de ultimul potop, de ultimul plans.În ploile tale m-am regăsit, în sfârșit. După atăta ploaie cu piatra, ploaie sarată, ploaie amară, mă simt atât de curată, atât de ușoară. Sunt încântată să te citesc, draga mea și sunt foarte bucuroasă de ceea ce ai luat în arca ta. Te rog, te rog, mai ia ceva în arca ta salvatoare…mai ia și-un melc răbdător, ce-și duce casa în spinare.

    • Melcii rabdatori suntem noi, Maya, ne purtam cu noi averea cea mai de pret, pentru ca la noi "acasa" e in cuvant, acolo unde cuprindem, cu ploaia si cu soare, toate tristetile si toate bucuriile noastre. Am scris, te rog sa ma crezi, amintindu-mi de ploaia ta, regretand entuziasmul care m-a facut sa propun tema asta, care ar putea destepta amintiri pe care omul n-ar trebui sa fi nevoit sa le poarte. Daca ti-am adus macar o clipa de bucurie, sunt fericita.

    • Nu trebuie să regreți nimic, Dana! Tema ta este foarte frumoasă…dacă privești partea plina a paharului, așa cum spun Abisurile, ceva mai jos.
      Cât despre dragul de melc…fiindca iese dupa orice ploaie, imi este teama ca va fi înecat de vreo ploaie potopitoare. Sunt bucuroasă totdeauna când vă citesc !

  8. Mie chiar imi place plaoia, si mai ales mirosul de dupa. As zice ca depinde cand pica si cum pica. Uneori spala si permite sa se scurga multe. Asta ca sa-ti dezvalui partea plina a paharului. Mai ales ca exista si lacrimi de bucurie (iti mai aduci aminte cand ai ras ultima oara cu lacrimi ?)

    • Exact, asta e si sensul meu. Depinde cum pica si cand. Atunci rascoleste ceea ce este deja inauntru.
      Cand am ras ultima oara cu lacrimi? Nu-mi mai amintesc, abia am reinvatat sa rad, mai am pana cand ma umplu de ras pana la lacrima. dar va veni, sunt sigura.

    • Ana, draga, nu reusesc sa gasesc nicaieri linkul acela. Nu poti sa il pui ca si link? Ca il caut eu daca se duce inn Spam…Sau…nu stiu cum, sa treci bloogul la urmatorul comentariu ca adresa ca sa il gasesc..ca m-ai facut curoiasa…

      In alta ordine de idei, cateva articole mai jos o sa gasesti ce mi-a inspirat articolul tau cu stickerele. 🙂

  9. Stiam deja ca iubesti ploaia 🙂 Si mi-a placut bucatica aceasta, chiar daca exprima multa tristete:
    "Cand am sarit de 30 de ani si mi-a venit randul la lacrimi adevarate, am plans odata cu cerul si el impreuna cu mine. Norii negri, aducatori de picuri parca mereu reci, nu o data mi se inghesuiau pe suflet pana uitam sa mai respir."
    Iar ca Noe…subiectiv…mi-au placut motivatiile alegerii celor trei vietuitoare 🙂

  10. eu vin…nu trebuie sa ma salvezi 🙂 ca rezist potopului si iti vei da seama ca se poate 😛 mai in gluma, mai in serios imi place ploaia….iubesc sentimentul care mi-l da…accentuarea a ceea ce am deja in suflet e ceva ce nu pot descrie in cuvinte…

  11. Am iubit intotdeauna ploaia si am o mare de amintiri legate de ploi, ingemanate cu iubire si bucurii neasteptate. Aveam o umbreluta verde si mama imi dadea voie sa ies afara cand incepea ploaia, doar pentru a auzi cum picaturile ciocaneau in panza umbrelei, doar pentru a vedea balonasele care se formau pentru o clipa in baltoace.
    Daca ar veni potopul si as avea de ales, as lua un caine, un caine si un caine. :))))))

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here