Daca nu e lucru usor sa castigi SuperBlog (si cred ca sunteti de acord cu mine ca nu este), urmatorul punct pe lista mea de chestii dificile de facut ar fi: sa numai concurezi in SuperBlog.Am simtit dorul de SuperBlog, de competitie, de emotia aceea, am simtit-o mai puternic decat oricand aseara, cand primele note faceau cele dintai valuri pe grupul de pe Facebook si o nota de 92 sau un 94 au capatat o cu totul alta rezonanta pentru mine. M-am simtit nostalgica….Si mi-am pus aceeasi intrebare pe care am primit-o de nenumarate ori din decembrie pana acum: de ce nu mai concurez?
De cate ori am fost intrebata, am raspuns descriind sentimentul ca este momentul sa pasesc pe o alta treapta, sa ma reinventez, sa aleg altceva sau macar sa sper ca altceva-ul ma va gasi el pe mine. Si este adevarat. La fel de adevarat cum este si faptul ca nu mai pot concura. SuperBlog m-a secatuit, in interior, de un anumit tip de resurse. Chiar daca am declarat sus si tare ca m-am inscris pentru a castiga, oricata siguranta as imprastia, realitatea este ca in acest concurs mi-am depasit limitele, am dat tot ce am putut si am ramas goala. Ca un scriitor care, terminand o carte, nu mai e in stare o perioada sa adauge nici macar o urare pe o felicitare de Craciun, la fel simt si eu ca nu-mi mai pot modela scrisul dupa nici o tema impusa.
De cate ori am fost intrebata, am raspuns descriind sentimentul ca este momentul sa pasesc pe o alta treapta, sa ma reinventez, sa aleg altceva sau macar sa sper ca altceva-ul ma va gasi el pe mine. Si este adevarat. La fel de adevarat cum este si faptul ca nu mai pot concura. SuperBlog m-a secatuit, in interior, de un anumit tip de resurse. Chiar daca am declarat sus si tare ca m-am inscris pentru a castiga, oricata siguranta as imprastia, realitatea este ca in acest concurs mi-am depasit limitele, am dat tot ce am putut si am ramas goala. Ca un scriitor care, terminand o carte, nu mai e in stare o perioada sa adauge nici macar o urare pe o felicitare de Craciun, la fel simt si eu ca nu-mi mai pot modela scrisul dupa nici o tema impusa.
Admir sincer concurentii vechi, sunt convinsa ca ei detin un secret care mie imi este strain si imposibil, admir mai ales ambitia si puterea lor de a o lua de la capat, la fiecare noua editie, cu speranta proaspata, cu forta renascuta.
Am fost anul trecut in toamna marea castigatoare. Poate ca imi e tema sa fiu mai putin de atat.