Nu ma minti! Convinge-ma!

Dupa articolul in care povesteam pataniile mamei legate de instalare aer conditionat, Cristi mi-a ridicat cumva mingea la fileu incercand sa dea, din punctul sau de vedere o defintie a comertului. Am cazut amandoi de acord ca, la modul ideal, el implică atat onestitatea participantilor, cat si faptul că ei sunt amândoi satisfăcuti cu decizia luată. Numai ca nu traim intr-o lume ideala, fir’ar ea sa fie, si betele din roatele acestei teorii, cu bun simt punctate, va invit sa le cititi la Cristi mai sus.

De la observatiile lui, din care savuroasa este definitia economiei de piata, gandul m-a dus departe si in urma, mai exact la momentele in care bateam tara in lung si in lat si tineam cursuri de vanzari.

Initial am avut impresia ca oamanii trainuiti de mine vor schimba fata companiei in care lucreaza dupa cateva zile in care vor fi insufletiti de pasiunea cu care le vorbesc. Si insufletiti erau, ce e drept, dar nu in sensul in care mi-as fi dorit eu, ci a imi explica ca o vanzare calitativa cere timp, pe care el nu il au. Aproape fara exceptie, oamenii pe care eu trebuia sa ii invat sa faca vanzari reusite, vanzari din acelea ideale, in care vanzatorul si cumparatorul sa aiba orgasm simultan si daca se poate multiplu, alegeau calea cea mai usoara. Manati din spate de biciul nemilos al targetului de cele mai mult ori fixat la cote de poveste, deci pretabil de a fi, doar prin minuni atins (iar daca e atins, luna urmatoare se mareste, ca, na!, inseamna ca se poate), oamenii din front office alegeau solutia rapida: vanzarea bazata pe gauri de informatie esentiala, vanzarea fortata, facuta sugand, ca un parazit, tot ce se putea suge din nevoia clientului de a obtine un anumit produs.
Sa cumperi ceva, a devenit, in ziua de astazi, o adevarata aventura. Cu cat mai mare este suma pe care o scoti din buzunar, cu atat mai atente ar trebui sa fie intrebarile legate de functionalitatile produsului, ca ceea ce nu e in regula, fireste, va fi trecut sub tacere.
E adevarat, oricine are dreptul de a-si impune propriul pret pentru un bun sau serviciu. Oricine are (in teorie, cel putin) libertatea de a merge mai departe dupa o oferta mai buna, daca nu ii convine. Ok, dar daca aleg sa cumpar de la tine, macar fii corect si spune-mi exact ce vinzi. Nu ma minti, nu imi forta mana. Convinge-ma.
E fix ca in bancul acela: Cum a salvat Bula o fata de la viol? A convins-o.

18 COMENTARII

  1. Un punct de vedere pertinent. Nu știam că ai fost implicată în vânzări, ba chiar pe partea de ținut cursuri altora. 🙂 Fain.

    Eu cred că în ce privește vânzătorii, e ca la Google. Dacă dai un search pe Google după o știre oarecare, găsești o grămadă de articole cu același titlu și conținut, deci spam-uri. Problema nu-i că Google nu ar fi capabil să vadă conținutul duplicat. Problema-i că nu există alternative. De îndată ce apare o alternativă, ea se separă de restul ca uleiul de apă.

    La fel cu vânzările, când o să apară într-un oraș un vânzător onest, lumea o să înceapă să cumpere de la el. Eu cel puțin țin cont de aceste lucruri și îmi cumpăr produsele de unde știu că sunt sau proaspete, sau cât mai puțin modificate genetic (dacă e vorba de alimente), sau de calitate, și țin minte dacă produsul de la magazinul cutare s-a dovedit a fi bun iar data viitoare îl iau preferabil tot de acolo.

    Deci părerea mea e că situația se va îmbunătăți pe măsură ce vor apare primii comercianți onești în diferite domenii, pentru că ei vor fi remarcați. Și încet-încet lumea se satură să fie păcălită, și în filme (clișeele super-răsuflate din producțiile americane), și în politică, și în mass-media, și în comerț.

    Poate că e momentul pentru un nou om, oricât de bizar sună asta.

    • A fost mai fain decat as putea eu sa exprim in cuvinte, viata mea profesionala s-a implinit in invatamant si training. DUpa…apa de ploaie…

      Comparatia ta cu goolgle e nemaipomenita, din pacate cred ca e greu sa se separe uleiul tocmai pentru ca alternativele sunt multe si uneori omul onest trece neobservat. dar, ne ramane speranta, care am senzatia ca tie nu iti lipseste. As vrea sa iti spun ca am savurat schimbul de replici in virtual cu tine, trebuie sa ne mai jucam asa.

  2. laliciu licuriciu, basmele înşirate de oamenii trăinuiţi de tine (am şi eu specimene de-acestea în jur) vin de la cei ocupaţi să găsească piedici şi nu soluţii. pentru că a vinde porneşte mai cu seamă de la sintagma pe care eu o ador: "nu-mi vinde nimic, dar ajută-mă să cumpăr pentru că îmi place la nebunie să fac asta!" 😉
    isn't?

    • Gandesti ca un trainer adevarat. Normal, pentru ca esti un exemplar din asta. Tare mi-ar mai placea sa te ascult in actiune!

    • ştii că mă gândeam să îţi scriu exact acelaşi lucru? :))

      nu cred că luna viitoare, nu ştiu de fapt, dar în septembrie sigur am iarăşi curs. te aştept?
      diferenţa ar fi că atunci când nu sunt trainer eu chiar ajut oamenii că cumpere. 😛

  3. M-am gândit că uneori noi îi îndemnăm pe vânzători să ne mintă. Punem întrebări din alea stupide de genul "e bun?", "e proaspăt?". Ce să ne răspundă omul care stă cu marfa pe tejghea?
    În altă ordine de idei, am avut întotdeauna o curiozitate. Omul care predă tehnici de vânzare (și o face bine și cu pasiune) este și un bun vânzător?

    • sonia, musai să fie! scuze că îţi răspund eu, dar cred că şi dana îţi va spune la fel: din experienţă ştiu că oamenii te simt imediat dacă eşti doar teoretician sau chiar faci ceea ce încerci să-i înveţi. în fond trainerul este cel care vinde idei, concepte, care negociază deschiderea minţii. în lumea aceasta trebuie să fii un bun sprijin în cumpărare… chiar şi numai a ideii de open mind.

    • este exact cum spune pisica noastra: daca nu crezi si nu simti lucrurile pe care le predai, nu o poti face bine, nu poti convinge pe altii, nu le poti insufla pasiunea ta. De la un training bun nu pleci numai cu tehnica si nu tehnica este esentiala, dupa parerea mea. Pleci cu o atitudine de care nu te poti contamina daca cel din fata ta nu face decat sa recite o lectie.

  4. Uite, vezi, ar fi o idee să-ți faci un blog cu tehnici de vânzări și lucruri conexe. Ar putea să aibă succes, în plus ar fi nișat pentru practic orice tip de promovare.

    Sau: dintre învățământ și training, care ești de părere că-i mai potrivit pentru literatură și care pentru adverturi? Că eu când îi duc flori cuiva nu mă gândesc dacă are mașină și când mă gândesc la mașini nu zic că aia-i iubire. Și sigur că am văzut Monici Columbeanu care în sufletul lor erau pline de candoare și fluturași, dar așa să fie oare?… 🙂

    • Trainingul e clar mai potrivit pentru adverturi….nu m-am gandit la asta,, adica la un blog bazat pe asta…Merita o gandire mai atenta…Oare am avea cum sa colaboram? Ca idei bune ai, in mod cert.

    • Păi ce mare big deal? Deschizi un blog, te apuci de scris. Bagi la categorii: training sau cum să devii un agent de succes, informații utile pentru cumpărători sau cum să te ferești de țepe și să nu devii sclavul societății de consum, motivație și dezvoltare personală, poate mai ai tu ceva categorii de interes din zona aia, site-uri utile și interesante, oferte sau promoții speciale, mai o știre, merge și un banc sau o categorie de umor. Pui o temă, faci schimb de linkuri, obții PR și publici acolo advertorialele, nu aici.

      În plus, blogul ăla merge și pentru reclame la holșuruburi, nu doar la colaci de baie ca ăsta. Și nu îți trebuie nici articole kilometrice, scrise la mare artă, cum scrii aici. 😉

      Dacă vrei ceva mai serios, faci tot în genul ăsta dar mai serios. 🙂

  5. Poate pentru ca nu ma pricep sa vand nici macar un măr, dar imi place sa cheltui bani, ma feresc de cei care isi lauda excesiv marfa, ca si de cei care dau din colt in colt cand le pun intrebari incuietoare.
    Ma amuza teribil cei care, dupa cum spune si Sonia, pun intrebari de tot rasul, la care vanzatorul nu le va raspunde niciodata cu sinceritate. 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here